Racheta Unha-3, lansată din Sohae, Coreea de Nord, în dimineaţa zilei de 12 decembrie, a tranzitat spaţiul aerian japonez prin insula Okinawa, 12 minute mai târziu, şi s-a prăbuşit în Oceanul Pacific, la aproape 300 kilometri la est de Filipine. Lansarea ar putea fi considerată, oarecum, o surpriză, pentru că sursele oficiale au sugerat că ar fi fost anulată.

Şi mai surprinzător este succesul lansării, ceea ce transformă Coreea de Nord în cea de-a zecea membră a "Clubului Spaţial" (al nouălea membru a fost Iranul, care şi-a lansat cu succes racheta Safir, în 2008). Unha-3, o rachetă cu trei etaje, care cântăreşte 92 tone, vine după Unha-2, care a eşuat spectaculos în 2009, aşa că progresul evident pe care l-a făcut Coreea de Nord în tehnologia producţiei de rachete într-un interval atât de scurt a şocat guvernele din întreaga lume.

Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite a răspuns printr-o dezbatere, prin întărirea sancţiunilor împotriva Coreei de Nord. Numai China - nici o surpriză - s-a opus noilor sancţiuni, subliniind că "nu ar trebui luate măsuri care sporesc tensiunile în Peninsula Coreeană". China a aprobat rezoluţiile Consiliului de Securitate împotriva Iranului cu mai multe ocazii, însă a sprijinit sancţiunile împotriva Coreei de Nord în numai două rânduri, amândouă, după ce Coreea a efectuat teste nucleare (în 2006 şi 2009).

Liderii chinezi se opun sancţiunilor dure împotriva Coreei de Nord dintr-un motiv simplu: se tem de fragilitatea regimului lui Kim Jong-un mai mult decât de repercusiunile internaţionale cauzate de lansările de rachete. Mai presus de toate, China vrea să prevină prăbuşirea regimului, care s-ar putea traduce în sancţiuni şi mai aspre.

Dacă regimul Kim ar fi programat lansarea astfel încât aceasta să aibă un impact direct asupra alegerilor în ţările apropriate, Japonia şi Coreea de Sud, s-ar putea să fi reuşit