Numirea unor noi şefi la Parchetul General şi DNA ar trebui să ne preocupe mai mult decât campania electorală. Indiferent cine câştigă alegerile, tot cu Justiţia vom avea probleme.

Dacă instituţiile noastre ar fi suficient de solide şi stabile - ca în ţările normale - n-ar fi atât de importantă schimbarea oamenilor de la vârf. Dar, deocamdată, instituţiile noastre sunt fragile şi depind foarte mult de şefi. Parchetul General şi DNA cu atât mai mult, pentru că, după ce ani la rând au fost - continuând „tradiţia" comunistă - anexate de politic, sub conducerea Laurei Kovesi şi a lui Daniel Morar au devenit ceea ce trebuie.

Chiar dacă în peisajul românesc o discuţie bazată pe fapte, date concrete şi argumente nu prea are şanse în faţa iureşului propagandistic, e necesar să o facem şi să-i enervăm cât putem pe cei cu „convingeri de beton" formate prin zăcutul la televizor. A apărut de curând la Humanitas cartea lui Cristian Ghinea „Eu votez DNA!" De ce trebuie să apărăm instituţiile anticorupţie. E o carte excelentă, tocmai pentru că aduce în prim plan date concrete despre activitatea DNA şi ANI, prin câteva ample interviuri cu procurori care au gestionat cazuri grele de corupţie (Călin Nistor şi Lucian Papici), cu Daniel Morar, cu judecătorul Cristi Danileţ, cu preşedintele ANI Horia Georgescu, cu Laura Ştefan (expert anticorupţie). Datele sunt clare şi, dacă li s-ar acorda atenţia cuvenită, ar trebui să zdrobească toate talk-show-urile în care nişte inşi se chinuie să-şi dea cu părerea. 90% dintre dosarele lucrate de DNA s-au încheiat cu condamnări; în 2011, 298 de oficiali au fost condamnaţi definitiv, iar alţi 879 au dosarele în faza de recurs (în primele 6 luni din 2012, cifra s-a dublat); în plină guvernare PDL, au fost anchetaţi şi condamnaţi primari şi deputaţi PDL (deci cum vine asta cu „DNA instrument politic al dictatorului Băsescu?"). În carte sunt