Mă gândeam să încep aceste însemnări despre cartea lui Nicolae Mareş "LUCIAN BLAGA diplomat la Varşovia”(*), lansată la Fundaţia Euroapenă Titulescu, aşa: "O carte care ne relevă o un Lucian Blaga încă puţin ştiut- diplomat în serviciul ţării sale”, dar îmi dau seama că greşesc amarnic. S-au împlinit, zilele trecute, 50 de ani de la moartea sa şi … vorba sferto-doctului: ”Care e problema?” Avem ştiinţă despre o iniţiativă de anvergură naţională pe măsura operei sale poetice şi filosofice? Nu era cazul ca acest an să fie "Anul Lucian Blaga”? Era, dar cine să o facă? O guvernare avându-l în frunte, voba vine!, un anonim absolut care pretinde a fi universitar clujean? Aşa-zisul minister al culturii care nu a mişcat un deget pentru recuperarea manuscriselor lui Emil Cioran? Televiziunea ( parcă, şi "publică”?!), jalnic-obedienta "Antena vă aparţine”, cu unic beneficiar? Lucian Blaga şi "Corola de minuni” a operei sale se retrag în umbră sub povara ignoranţei oficializate.
În aceste împrejurări, demersul lui Nicoale Mareş, om de cultură şi diplomat cu o prodigioasă activitate pe tărâmul relaţiilor româno-poloneze, este o supriză. În primul rând, pentru că aduce la lumină o latură încă, puţin cunoscută a personalităţii lui Lucian Blaga- diplomaţia-, mai ales, perioada de început, despre care nu s-a vorbit decât în treacăt. Este vorba despre cele zece luni din anii 1926-1927, cât acesta a funcţionat ca ataşat de presă la ambasada română de la Varşovia. Practic, despre rapoartele şi informaţiile de presă pe care Blaga le trimitea la Bucureşti nu se cunoştea mai nimic. Ele nu figurează în cele trei volume ale crestomaţiei ”Blaga. Din activitatea diplomatică” alcătuită de profesorul Pavel Ţugui şi poate că, fără eforturile de desfoliere a dosarelor din Arhiva Ministerului de Externe depuse de Nicolae Mareş, acolo ar fi rămas...
O primă constatare se impun