Romanii parca simteau nevoia sa aiba si ei un idol pe care sa il venereze abia dupa moartea lui. Pastrand proportiile, un caz "Michael Jackson" mioritic s-a nascut. Ipocrizia este "calitatea" noastra constanta. Nu pretuim omul, ci veneram umbra lui, amintirea care a ramas in urma celui disparut. Erau atatea moduri in care oamenii isi puteau arata atasamentul pentru o cantareata mediocra, asa cum a fost Madalina Manole. Atunci cand ea traia.
Acum au inceput sa infloreasca si scenariiile bolnave. Sotul ei incepe sa fie acuzat, timid, pe la mesele nocturne ale talk-show-urilor. Se randuiesc prin fata lui "domnu' Dan" de la OTV, din nou, "avocatii" si "judecatorii" care l-au condamnat pe politistul Cioaca pentru "uciderea" Elodiei.
Madalina Manole nu a fost nicidecum un superstar. Nici nu exista in Romania asa ceva. Ea nu este un nou caz "Michael Jackson", ci doar un simulacru. O pot caracteriza foarte bine pe Madalina Manole ca pe o solista care putea avea succes la spectacole de provincie, gen "festivalul X" (slava Domnului, avem mii de festivaluri in toata tara !) sau "balul bobocilor".
O fata care canta destul bine, o folkista cu chitara in spinare. Ar trebui sa stie acesti iubitori peste noapte ai muzicii ei ca Madalina se temea foarte tare ca nu va avea salile pline la spectacolele pe care urma sa le sustina anul acesta in provincie. Nu ar fi fost o noutate. Au fost atatea insuccese rasunatoare prin tara.
Doar Bucurestiul se poate lauda cu succes la orice spectacol, de teatru sau muzica, deoarece e plin de analfabeti (din punct de vedere cultural) care vor doar sa dea bine mergand si ei la vreun spectacol de-al lui Dan Puric sau Radu Beligan la Teatrul National. Anul trecut, mi-a fost foarte greu sa gasesc bilete la "Don Quijote" in care juca Puric. Sala mare a teatrului National era plina. Unii dintre ei nici macar n
