Georgeta spune că s-a născut cu foarfeca în mână şi, chiar dacă a trecut de vârsta pensionării, nu poate sta acasă. De 40 de ani, ea îi tunde pe vâlceni.
Georgeta Popescu îşi face meseria cu talent şi cu pasiune şi mărturiseşte că nu ar lăsa nicicând foarfeca pentru a sta degeaba acasă. „Sunt frizeriţă de 40 de ani, iar aceasta este singura meserie pe care ştiu să o fac. Nu m-am îmbogăţit de pe urma ei, dar nici rău nu am trăit“, povesteşte femeia.
Ea îşi aminteşte cu plăcere de vremurile în care, după ce a terminat şcoala, a lucrat cu cei mai buni frizeri de atunci. „La Cooperaţie am învăţat meserie. Mi-a şi plăcut, iar oamenii cu care lucram acolo erau extraordinari. Zeci de ani, prin mâinile pricepute ale Georgetei Popescu au trecut mii de oameni, fiecare cu povestea lui.
„Îi ascult pe toţi, pentru că oamenii când se pun pe scaunul acesta şi se simt bine încep să îţi povestească vrute şi nevrute“, explică frizeriţa. După 1990 a încercat să îşi pornească propria afacere, dar pentru că spaţiul în care îşi făcuse frizerie era închiriat într-o clădire revendicată, a trebuit să renunţe.
Descreţeşte frunţile pensionarilor
La Clubul Pensionarilor a ajuns în urmă cu 15 ani, la insistenţele fostului preşedinte al Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor. „La început veneam de două ori pe săptămână şi îmi făceam meseria. Apoi, dacă am văzut că oamenii chiar au nevoie de un frizer la club, m-am angajat aici. De atunci şi până acum tot tund pensionari şi credeţi-mă că m-am ataşat foarte tare de ei“, spune Georgeta Popescu.
Frizeriţa recunoaşte că la ea vin oameni pentru că are cele mai mici tarife, doar şase lei pentru un tuns, dar şi pentru că ştie să îi facă să se simtă bine atunci când se aşază pe scaunul de frizer. „Le mai spun o glumă, o vorbă bună să îi mai înveselesc. Vin foarte mulţi oameni săraci aici, unora nici nu le
