Nu putem iesi cu zimbetul pe fata din cosmarul statului de drept Scandalul biletelului a impartit audienta electorala in patru grupuri majore. Anti-Taricenii vad in biletel un episod, fara comentarii, din incercarile de influentare a Justitiei de catre Grupul Rompetrol, via premier. Nu mai incape nici o indoiala. Al doilea grup, anti-Basescu, acuza "tainuirea" si manevrele intermediate de Elena Udrea pentru definitivarea unui proiect prezidential mai vechi - demiterea guvernului si declansarea alegerilor anticipate. Al treilea grup, anti-sistem, acuza deopotriva oligarhiile economice constituite in jurul celor doua palate, ne invita sa privim ca la un spectacol al degradarii democratiei si al derivei actualei puteri. Ei ne anunta ca sfirsitul tuturor este aproape, daca-i mai lasam la putere. Deci, sa rasturnam, proletar, acum ori niciodata, "mafia de la Rompetrol si pe cea de Golden Blitz"! A patra categorie, printre care ne numaram, crede ca este mai degraba mi-nu-nat decit ingrijorator ceea ce se intimpla, intr-un anumit sens. Nu este nici o urma de sarcasm ori iresponsabilitate. Sa ne explicam.
E totusi ceva in plus fata de lupta mai veche dintre palate. Iliescu, pentru a prezerva sistemul neocomunist, chema minerii, in 1991, sa-l rastoarne pe Petre Roman, riscind un razboi civil. Era metoda apartcik-ului neadaptat. Constantinescu facea torsiuni Constitutiei pentru a-l demite pe Radu Vasile in 1999. Era metoda incompetentului fricos ce mima respectarea statului de drept.
Basescu isi cauta un alt partener pentru a scapa de guvernul Tariceanu: opinia publica. Pentru prima oara, presiunile nu se mai fac in culise, cu negocieri pe sub masa, ci in vazul tuturor, apelind la resursele noastre de cultura civica si moralitate, la capacitatea de judecata limpede, ceea ce ni se pare mult mai potrivit si, intr-un anume fel, plebiscitar. Impingindu-l pe Tariceanu pe