Chipurile charismatice ale trecătorilor

(un’, doi trei ş.a.m.d.)

urcate şi coborîte

unul cîte unul şi apoi

două cîte două

şi, în fine, toate laolaltă

cu ajutorul unor scripeţi

pe terasa blocului şi înapoi pe trotuar

(se folosesc plase de prins

fluturi, sacoşe obişnuite, dar şi năvoade sau crîsnice,

în care atîrnă ierburi, scoici, melci,

moluşte sau alte animale marine)…

Da, pe terasa blocului turn

unde deja au fost aduşi paşii,

astfel că se aude o leorpăială,

un clipocit continuu (lip-lip-lip şi

lipa-lipa-lipa, ţur-ţur-ţur ş.a.m.d.):

unicul scop al acestei mişcări perpetue

fiind mişcarea însăşi,

mişcarea în sine

care dă naştere la nemişcare.

…Abandonate pe trotuar

sau chiar în mijlocul străzii

stau trupurile drepte ca nişte lumînări

deposedate de chipuri şi măşti,

încearcă să-şi acopere cu mîinile

locul unde s-a aflat cîndva, nu de mult, faţă,

dar dau mereu peste gol

dau peste un vîrtej

care îi absoarbe încet înlăuntru

astfel încît din fiecare trecător

rămîne doar o pată,

străjuită de mucuri de ţigară

sau de alte lucruri mărunte

(o brăţară, un ceas, o legătură de chei,

uneori nişte tocuri, o poşetă,

un ruj, o oglinjoară sau un portofel burduşit cu bancnote),

Un lichid galben, amestecat cu ceva verde

se prelinge peste pantofi

pierzîndu-se odată cu amurgul în peisajul noptatic,

cînd chipurile trase pe sfori

sînt coborîte iarăşi şi iarăşi pe scripeţi

înghesuite în vitrine sau pe galantar în magazinul aflat la parter.

…Buzele dorm, pleoapele clipesc alene,

capetele mişcă uşor din urechi

încercînd să asculte muzica sferelor,

după care se pleoştesc

scurgîndu-se încet de pe umeri