Producţia de clişee n-are timpi morţi în comentariul sportiv din România.

Ea a devenit uzinală. Ajunge să deschizi televizorul şi să aştepţi începerea meciului. Banalităţile îţi năvălesc în timpane, de la „avem un meci interzis cardiacilor“ (auzită alaltăieri de la Ovidiu Minea) la „golul pluteşte în aer“. Ultima găselniţă, de care nimeni nu pare dispus să se despartă, e „X pune presiune“. GSP TV, care transmite campionatul naţional de fotbal, dovedeşte cu fiecare meci din fiecare etapă că pusul presiunii a devenit o ocupaţie mai frecventă decât pusul gogonelelor. Comentatori premiaţi sau săriţi de la nominalizări împart o formă de anchiloză mentală de care nu se străduiesc câtuşi de puţin să se vindece. Pentru ei, un meci în care cineva nu pune presiune echivalează cu un rateu existenţial. Cu abisul. Cu neantul. Cu genunile. E adevărat, nu-i poţi pretinde unui comentator de fotbal să înnobileze limba în care se exprimă, dar îi poţi cere să n-o slu- ţească. Din nefericire, prostiile câştigă teren fiindcă sunt uşor de imitat. Nu ştiu cine a fost comentatorul care a folosit în premieră expresia „a ţine de minge“. Cert este că, de vreo doi ani încoace, o aud întruna. Nimeni nu mai ţine sau nu mai păstrează mingea. Toţi, de la Van Persie la Chibulcutean şi de la Ribéry la Dănănae, „ţin de minge“, de parcă biata sferă ar avea mânere sau toarte.

Lângă acest caraghioslâc se aşază un altul, în vârstă de câteva săptămâni: „Cutărescu regizează lovitura liberă“. Nu o bate, nu o execută, ci o regizează. Aştept cu interes apariţia unor fotbalişti capabili să ecranizeze ofsaiduri, să scenarizeze henţuri, să coregrafieze faulturi şi să impresarieze cornere. Până atunci, semnalez cuvântul care mă indispune cel mai mult în comentariile de la GSP TV, dar şi de la Sport.ro sau Pro TV. E vorba de „determinare“ cu sensul de hotărâre sau îndârjire. O simplă privire