Pentru autorul de fata ecologismul alarmist este doar un studiu de caz ce ilustreaza patologii de gandire si abordare in dezbaterea publica. Discutia despre ipoteza incalzirii globale provocate de om este doar un revelator. Un caz ilustrativ. Ceva ce pune in lumina niste teme mai generale ce-mi sunt de interes din motive ce sunt indiferente la dezbaterile tehnice si metafizice despre temperatura globala optima si stabilizarea ei in eternitate.

De pilda, presupozitia ca daca poti explica si modela natura unor fenomene inseamna in mod automat ca le poti si prezice, este gresita. Dupa cum o discutie ce nu ia realist in calcul problema costurilor si beneficiilor asociate unor masuri avansate ca reactie la niste predictii – indiferent ca e vorba de mediu sau economie – este iresponsabila.

Asadar, in esenta ei, pozitia mea cu privire la incalzirea globala este doar vag si tangential legata de tema “scepticismului”. Ea este bazata pe distinctia dintre (a) analiza stiintifica a fenomenelor naturale si sociale– adica explicatia si intelegerea lor; (b) predictiile privind fenomenele respective – adica problema naturii si validitatii predictiilor si (c) problema reactiilor sociale si deciziilor politic-economice luate in jurul predictiilor in cauza. Trei domenii diferite, cu regulile si dinamica lor proprie. Indiferent de disciplina sau subiect, e bine sa tinem cont de aceasta distinctie.

In spatiul dat n-am sa pot elabora toate aceste teme. Ma voi concentra – necesarmente schematic si selectiv - doar pe cateva observatii generale legate de punctul (c) de mai sus.

Alarmismul ecologist ca fenomen social

In aceasta discutie cred ca este centrala deosebirea dintre, pe de o parte, incalzirea globala ca fenomen natural si pe de alta parte, predictiile sociale facute cu privire la aceasta si modurile in care societatea reactioneza la ele.

Un cutrem