Băiatul din Târgovişte citeşte de la patru ani şi iubeşte scena, juriile concursurilor de recitat răspltătindu-i de fiecare dată prestaţiile. Dacă îi place, învaţă în câteva zile poezii cu zeci de strofe, cărora le adaugă gesturi şi mimică adecvate mesajului poemului.

„Staţi liniştiţi! Veţi fi mândri de mine” îşi asigură Radu familia înainte de a intra pe scenă. În faţa publicului apare un băiat la patru ace. Are şase ani şi patru luni, iar vârsta pare să-i dea de gol puţinele emoţii. Scena însă îl iubeşte şi invers. O dată ce începe recitarea dă dovadă de o experienţă scenică de neimaginat. „Când o să fiu mare, m-am găndit să mă fac actor”, mărturiseşte ceremonios Radu Cristian Iordache, deocamdată elev la Grădiniţa Nr. 1 din Târgovişte.

Acolo, este asemenea oricărui alt copil. „Mă joc, scriu, mă joc frumos”, rezumă el orele de la grădiniţă. Însă acasă şi la Clubul Victorioşilor, din care face parte de doi ani de zile, îşi dezvăluie dragoste pentru poezie, insuflată de bunica sa. „Eu stau cu el de la un an şi i-am descoperit pasiunea asta. El mă pune să-i citesc. Dar trebuie să-i placă. Nu învaţă o poezie dacă nu-i place. Îi citesc o dată, de două ori, de trei ori şi dacă îi place învaţa cu multă uşurinţă”, povesteşte Cornelia Iordache, bunica băiatului.

„Este un copil minune”

Ea îl aduce şi la Clubul Victorioşilor, unde talentul său este şlefuit. „Este un copil minune. Are un repertoriu senzaţional, de aproximativ 100 de poeme pe care le recită cu pasiune”, îl caracterizează Victor Mihalache, unul dintre instructorii clubului. El l-a descoperit acum doi ani de zile, la Noaptea Muzeelor. „L-a urcat pe scenă să recite şi atunci recita Zdreanţă. Îl învăţasem eu, pentru că orice copil trebuie să ştie şi îmi plăcea cum pronunţa pocit cuvintele. Atât de mult i-a plăcut microfonul, că nu îi mai dădea drumul. Atunci domnul Mihalache a zis să îl