Fara indoiala ca dictonul "Daca merg constructiile, merge si economia" nu si-a pierdut actualitatea. Dar astazi, intr-o vreme in care ponderea economiei monetare creste, este tot atat de actual si un alt dicton: "Daca banii circula si sunt sanatosi, inseamna ca merge si economia". Asa ca, in afara "mirosului de ciment", indiciu pe care statisticienii nu-l pot ignora cand masoara dinamica cresterii economice, este obligatoriu sa fie luat in calcul si "mirosul banilor". Iar interesul nostru acum, poate mai mult decat in anii de dinainte de criza, se indreapta nu numai spre banii ce exprima salarii, pensii, venituri din afaceri sau cheltuieli bugetare, ci si spre banii din banci. Iesirea din criza, la care noi, romanii, tanjim impreuna cu intreaga lume, nu va fi posibila fara credite bancare.
Creditarea, insa, continua sa fie in suferinta. Desigur, este firesc ca bancile sa tina cu dintii de bani. In aceasta decizie n-au de ce sa se implice nici politica, nici optiunile de protectie sociala. Pentru ca o banca, mai cu seama intr-o vreme in care criza ii provoaca dureri de cap cu rambursarea creditelor, cu provizioanele si cu reevaluarea garantiilor, nu poate avea o tinta mai importanta decat profitul. Si nimeni n-o poate obliga sa opereze cu sentimente, cu considerente de protectie sociala si nici sa-si abandoneze rationamentele reci de profit. Dar cureaua - stransa prea tare de banci - s-ar putea rupe.
Descurajanta pentru cresterea noastra economica, in conditiile crizei, este in primul rand scaderea puterii de cumparare a populatiei. Daca in anii de dinaintea crizei, cu deosebire intre 2004-2008, creditul de consum, creditul imobiliar si creditarea companiilor de pe piata interna au impins in sus cresterea economica, incepand cu 2009, dupa ce a incetinit creditarea, a scazut si cererea de consum; mai departe, a scazut nivelul valorii adaugate. Acum sunt
