Doi membri ai echipajului românesc decedaseră după numai un an: Pascu intoxicat cu opium în India şi Negreanu prăbuşit în prăpăstiile Chinei.
Rămaşi cîteva zile în China, pentru a-şi îngropa camaradul pierit într-un accident dramatic, cei doi temerari români, Dumitru Dan şi Paul Pârvu, se întăresc pentru miile de kilometri rămase de parcurs. Pentru ei urmează Alaska, apoi străbaterea Americii de Nord şi Caraibelor. Întreruptă de Primul Război Mondial, călătoria e încheiată abia în 1923, la Paris. CITEŞTE AICI PRIMA PARTE A POVEŞTII CITEŞTE AICI PARTEA A DOUA A POVEŞTII
Drumul crîncen prin Siberia şi Alaska
Din zona Pekinului, capitala Beijing de astăzi, românii pleacă îndureraţi către portul siberian Nikolaevsk şi apoi în peninsula Kamceatka, la sfîrşitul toamnei lui 1912. În estul Siberiei cumplite, cei doi aveau să petreacă iarna acelui an, "1.150 de kilometri prin viscol şi geruri fără egal". Cînd zăresc dîre de fum într-una din zilele interminabile, verifică hărţile şi văd că nu există nici o localitate. În realitate, ajunseseră la strîmtoarea Bering, iar petele negre pe cer erau de la fumul unui vapor! "Trei zile am stat la bordul vasului olandez Sekeveningen, mai cu seamă pentru că eram flămînzi".
Încă din prima zi aici jurnalul lui Dan menţionează scurt: "Temperatură de minus 37 grade, mîini jupuite de frig, proviziile îngheţate". Printre sate de eschimoşi, românii avansează spre Skagway, Juneau şi se opresc la Vancouver. Dan observă primele probleme la Pârvu: "E prea tăcut, el, care rîdea şi de neajunsuri. Îmi spune că îl dor de ceva vreme picioarele".
După trei ani, în Europa
După ce participă la o vînătoare canadiană de urşi bruni, "în care capcana e legată de un buştean uriaş, astfel că animalul prins fuge tîrînd greutatea după el şi istovind iute", românii coboară spre Seattle, Portland şi San Francisco, re
