Dupa ce-am terminat cu studentia, am luat drumul Parlamentului, frecventandu-l vreo patru ani. Atat de mult mi-a placut, si inca din prima clipa, incat, chiar si acum, cand trec pe langa sediul CC sau Casa Poporului, ma gandesc cu nostalgie la acele vremuri. Nicaieri n-am mai simtit acea atmosfera de decadenta sclipitoare, acea plictiseala rafinata, de credeai ca au luat toti prafuri! Ca sa fiu sincer, desi nu stiu sa fi discutat vreodata cu un ales pe deplin normal la cap, n-am fost deranjat de acest lucru; dimpotriva.
De la inceput, ceea ce m-a impresionat la parlamentari a fost completa detasare de propria lor persoana, deschiderea lor totala fata de tot, profesionalismul duplicitatii. Ideea ca sunt niste prosti care dorm pe ei este complet falsa. Personal, n-am vazut in viata mea persoane mai scrupuloase, mai prevenitoare, mai severe cu ele insele decat politicienii. Daca, in celelalte domenii de activitate
s-ar aplica acelasi nivel de exigenta ca in politica, Romania ar fi - sunt convins de asta - mult mai departe decat este in prezent. A spune ca actualmente clasa politica a ramas in urma societatii este o aberatie pur si simplu. Clasa politica este cu mult inaintea societatii si este normal sa fie asa.
As putea sa povestesc despre nenumaratele dezbateri din Comisia juridica a Senatului, la care am asistat si care m-au pasionat. Pesedistul Doru Ioan Taracila, ca sa nu dau decat un exemplu, are, dupa cum se stie, o presa rea. Eu insumi am scris articole negative despre el. Cu toate acestea, rar mi-a fost dat sa vad pe cineva mai siret, un mai bun cunoscator al legilor si Regulamentului Senatului, un negociator mai cinic, un mai bun speculant al greselilor adversarului. Omul era uns cu toate alifiile, dar totodata plin de energie si, oricum, peste nivelul intelectual al celorlalti. In sedintele de comisie am avut prilejul sa asist la discuti
