Darius Buia, băiatul lui Romulus Buia, a debutat aseară în Liga 1. Jucătorul în vârstă de 19 ani spune că vrea să devină noul Claudiu Niculescu de la Dinamo, dar până atunci nu iese din cuvântul lui Ionel Dănciulescu şi al tătălui său.

Darius, întrebarea clasică este dacă ai avut emoţii?

Nu, nu am avut...

Sunt surprins pentru că nu ăsta este răspunsul clasic

De ce să am emoţii? Până la urmă e un joc de fotbal. Am vorbit şi cu taică-miu care mi-a spus să am încredere, să nu îmi fie frică pentru că la Liga 1 nu se loveşte, nu e ca la liga a treia.

Ştiu că tatăl tău este cel mai mare critic al tău, după meci ţi-a reproşat ceva?

Este primul critic. După meci era în culmea fericirii, cu băieţii, cu prietenii de la Baia Mare. M-a felicitat şi mi-a zis că dacă dădeam şi gol era seara perfectă. Dar cel mai fericit era pentru că am ajuns aici pe munca mea, meritat.

Să înţeleg că tatăl tău nu ţi-a pus niciodată vreo vorbă bună?

Dacă mi-ar fi pus poate din primul an eram la echipa mare. Am jucat în divizia C, în <>, apoi am fost trimis înapoi la juniori. Dacă eram tratat ca băiatul lui Romică Buia poate eram demult la prima echipă.

"Au fost şi momente în care am considerat că merit să fiu chemat la prima echipă, dar nu am clacat"

Acum ai debutat şi într-un meci oficial. A fost lungă aşteptarea asta, frustrantă poate?

Din momentul în care am călcat prima oară în Dinamo am avut asta în cap. Din acest motiv m-am întors la Bucureşti, am plecat de acasă, am stat departe de familie. Este visul meu de mic, să ajung fotbalist, să joc în Liga 1. Tata mi-a zis mereu să nu disper, să stau liniştit pentru că Dumnezeu le aşază pe toate, iar dacă eşti corect cu fotbalul, el te răsplăteşte. E adevărat că au fost şi momente în care consideram eu sau mă lăudau alţii şi eram dezamăgit, supărat, dar nu am clacat.

Car