Maidanezii şi moldovenii se hăituiesc reciproc într-un joc dur. Arbitrii sunt primarii, care s-au îmbătat şi au uitat să vină la meci.

Străzile oraşelor din Moldova sunt populate în ultima perioadă de animale ciudate. Au blană, guri uriaşe, labe mari şi dimensiuni considerabile, apropiate de cele ale unui viţel bine hrănit. Vorbesc despre câinii încadraţi generic la capitolul „maidanezi".

Sunt de părere, însă, că specialiştii chinologi ar trebui să-i studieze îndeaproape fiindcă ar putea observa modificări genetice suficient de puternice pentru a anunţa descoperirea unei noi rase. Poate „monstrul de centru" ar fi o titulatură potrivită. Evoluţia îşi spune cuvântul, iar câinii mioritici fără stăpân au avut la dispoziţie ani la rând pentru a se adapta la condiţiile potrivnice şi a deveni mai puternici. În orice mediu, scopul final este perpetuarea speciei.

Majoritatea cetăţenilor şuieră printre dinţi că animalele trebuie exterminate. Am auzit ieşeni vorbind despre soluţia unor patrule civice, înarmate până în dinţi, care să acţioneze noaptea neştiute de nimeni şi să cureţe câte un cartier întreg. Idei similare sunt cu duiumul. Prin oraşele mari există chiar hingheri ieşiţi din sistem şi reconvertiţi în „dog-killers". Cine-i cunoaşte le poate comanda execuţia unui maidanez deranjant. Costă maxim 50 de lei.

Problema este pusă total de-a-ndoaselea. Plătitorii de taxe şi impozite, urâtori de câini maidanezi, scapă din vedere că de foarte mulţi ani municipalităţile alocă fonduri extrem de mari pentru administrarea civilizată a problemei câinilor comunitari. Unde se duc banii respectivi, greu de aflat. Edilii răspund în doi peri că mâncarea pentru câinii adunaţi la padoc este foarte scumpă. Dar câinii din adăpost mai şi mănâncă?! Recent, o asociaţie pentru protecţia animalelor din Botoşani a descoperit cum comunitarii capturaţi de hingheri s