De la Răsărit ne vin, de obicei, veşti proaste: că se scumpesc gazele, că să ne luăm gândul de la Tezaur, că Basarabia nu e treaba noastră... Dar iată că uneori îşi mai face locul şi câte-o veste bună, aşa cum s-a întâmplat zilele trecute cu papirusul de la Mangalia.
După jumătate de veac de tăcere, Rusia ne-a returnat cel mai vechi papirus din Europa, descoperit la Mangalia în 1959. În plină dominaţie sovietică, documentul a fost trimis la Moscova „pentru restaurare şi conservare". Urmele sale au fost pierdute pentru multă vreme. Luni, 22 august 2011, artefactul a fost repatriat, intrând în patrimoniul Muzeului de Arheologie „Callatis" din Mangalia.
Simbolic, operaţiunea de predare-primire ar fi trebuit să se desfăşoare o zi mai târziu, pe 23 august, marcând o altfel de întoarcere a armelor în relaţiile româno-ruse: de la neîncredere, abuz şi dictat la normalitate, corectitudine şi respect. România a plătit scump încrederea pe care a avut-o în Moscova de-a lungul timpului. Recentul gest al Rusiei este un mic pas spre vindecarea unor răni ale trecutului. Dar pentru eliminarea unor suspiciuni istorice e nevoie de gesturi consistente. Şi gândul ne fuge, inevitabil, la Tezaurul românesc de la Moscova.
De peste 90 de ani, Rusia (moştenitoarea Uniunii Sovietice) ne datorează o comoară uriaşă: circa 93,4 tone de aur (91 de tone de monede istorice şi 2,4 tone de lingouri), evaluate în prezent la peste trei miliarde de euro. Tezaurul a fost transportat de la Iaşi la Moscova în timpul Primului Război Mondial, în baza unor garanţii ferme date de Rusia ţaristă. Rostul acestei evacuări era punerea la adăpost a rezervelor de aur, a unor documente importante şi a altor valori, în faţa ameninţării trupelor germane. Refugiat la Iaşi, Guvernul condus de Ion I. C. Brătianu a predat Rusiei, în 1917, comoara încărcată într-un tren cu 20 de vagoane. Tragedie, însă: câte