Aproape că a trecut neobservată aniversarea a 20 de ani de la crearea celui mai original partid din România: Partidul Liber-Schimbist. Descins direct din filosofia lui Caragiale şi din viziunea sa artistică asupra politicianismului, renăscut brutal după Revoluţie, acest partid a fost o prezenţă greu de ignorat în cei vreo doi ani în care a funcţionat, având reprezentanţi aleşi în Parlament şi în consiliile locale. Nefiind nici pe departe luat ca o glumă de cele câteva zeci de mii de votanţi, PLS-ul oferea o alternativă lucidă la exemplele demagogice şi populiste la care se dedau de zor partidele apărute ca ciupercile după ploaie pe solul pârjolit o jumătate de secol de partidul unic.

Nu puţine dintre principiile acestui partid ar putea fi privite cu maximă seriozitate şi astăzi. Unul însă – cu rol de legatar, se dovedeşte mai actual ca oricând. Se preciza în statul partidului că rândurile sale vor fi deschise tuturor celor care-şi pierd identitatea iniţială, tranferându-se, cu arme şi bagaje, dintr-un partid în altul. Automat, aceştia urmau să obţină calitatea de liber-schimbişti, beneficiind de calităţile pe care le implică mesajul politic.

Iată, astăzi mai mult ca oricând, spiritul liber-schimbismului este prezent, şi sub drapelul său evoluează un veritabil partid! Este vorba despre „independenţii” dlui Oprea, care pot fi caracterizaţi oricum, numai independenţi nu, atât timp cât fac din această calitate o monedă de schimb. Adică, părăsind partidele sub a căror „culoare” politică au avut acces şi succes în Parlamentul României, constituie o falsă independenţă, care-şi oferă serviciile celui care plusează şi le oferă mai mult decât ceea ce primiseră acolo de unde au plecat.

Desigur, lista motivaţiilor unui divorţ politic poate fi foarte lungă, şi împănată de elemente subiective şi obiective. Între acestea, cel mai puternic arg