Psihoterapeutul Marieta Căescu coordonează un proiect de suport pentru copiii cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate.

Dacă ar fi să se nască a doua oară şi-ar alege aceeaşi profesie pe care o practică cu drag de ani în şir: cea de psihoterapeut. Şi-a dorit încă de mică să ajute oamenii, să îi consilieze şi să îi asculte, însă viaţa a ţinut-o în suspans înainte de a-i permite să îşi ducă visul la îndeplinire.

Mulţi fraţi

„Nu ştiu de ce mi-am dorit asta. Poate pentru că provin dintr-o familie cu mulţi copii şi atunci mi-am dorit să lucrez cu copii în continuare. Am ales să urmez liceul pedagogic, iar la absolvire am vrut să urmez facultatea de psihologie. Exact atunci, în 1977, facultatea s-a desfiinţat. Nu am mai optat pentru alta. Am preferat să rămân educatoare“, îşi aminteşte Marieta Căescu.

Chiar şi din această postură şi-a dorit şi a reuşit să depăşească bariera competenţelor unui cadru didactic. „Ştiam că nu pot să mă opresc aici. Voiam să ajut mai mult decât se poate face de la catedră şi mergeam dincolo de sarcinile unui cadru didactic. Eram tentată să fac paşi care să depăşească profesia pe care mi-o alesesem“, povesteşte fosta educatoare. Ca urmare, imediat ce specialitatea Psihologie a reapărut pe lista Universităţii Ovidius, s-a înscris la concursul de admitere. A absolvit facultatea şef de promoţie în anul 2005 şi s-a lansat imediat în studii, articole şi proiecte de specialitate.

Logopedie hazlie

Lucrează şi cu adulţi, dar de câte ori are ocazia se îndreaptă cu toată atenţia şi grija către cei mici. „Iubesc foarte mult copiii şi asta este probabil ceea ce s-a păstrat din formarea mea profesională ca educatoare şi, cine ştie, din familia din care provin“, explică psihoterapeutul.

Iubirea pe care o emană faţă de cei mici i-a determinat pe aceştia să o considere mai degrabă un personaj de poveste, veşnic