Pentru că fondurile alocate de autorităţi pentru restaurare sunt insuficiente sau lipsesc cu desăvărşire, numeroase biserici-monument riscă să dispară. Deşi există o legislaţie a protejării şi conservării patrimoniului, incepănd cu Legea Patrimoniului nr. 58/1974 şi terminănd cu ultimele măsuri legislative in domeniu, respectiv Legea 422/2004, administrarea Patrimoniului Naţional Cultural este greoaie şi ineficientă.
Numeroase biserici din lemn, şi nu numai, vechi de sute de ani, de o valoare inestimabilă, sunt sortite unei morţi lente, dar sigure. Bisericile noastre zac in descompunere, atacate de umezeală, igrasie, ciuperci sau şoareci. Dacă regimul comunist i-a prigonit pe slujitorii bisericii, a demolat lacaşuri de cult şi i-a persecutat pe creştini, după 1989, marii duşmani ai monumentelor au fost intemperiile şi ignoranţa autorităţilor. In lucrarea intitulată "Biserici mutilate", jurnalistul Romeo Valentin Muscă a realizat o amplă radiografie a dezastrului din patrimoniul relegios vrăncean. Potrivit studiului, din cele 420 de monumente istorice din Vrancea, existente pe Lista Monumentelor Istorice, realizată cu greu de Ministerul Culturii şi Cultelor, in ultimii ani au dispărut 11. Mai mult, 75% din aceste monumente sunt in pericol şi 35% sunt degradate. Intr-o stare avansată de degradare sunt şi biserici-monument din Bihor, Suceava, Bacău, Hunedoara, Timiş, Vălcea, Ialomiţa, Argeş şi Prahova.
LĂCAŞUL ODOBEŞTENILOR. Biserica din Cazacli, din nordul Moldovei, ridicată in anul 1777, este martorul secular al unei epoci cănd Odobeştii erau ultima destinaţie a comercianţilor slavi, cănd nu existau nici drumul pietruit spre Focşani, nici calea ferată. Cutremurul din 1940 a zdruncinat din temelii construcţia, făcănd aproape imposibilă utilizarea acesteia. Din 1940 biserica a fost abandonată, iar acum se află intr-o stare avansată de
