În Bucureşti, colindătorii au început deja “să umble cu ursul”, deşi această tradiţie se practică doar în ajunul Anului Nou. Motivul: ca şi celelalte colinde din preajma Crăciunului, şi “Jocul Ursului” trebuie recompensat. De la sticle de vin şi rachiu până la mere, colaci sau bani, alaiul de colindători trebuie să fie răsplătit de gazdă, pentru că este purtătorul unei urări de bine.

“Jocul cu ursul este un ritual care reprezintă moartea anului vechi şi naşterea celui nou. Anunţă încheierea unui ciclu şi renaşterea vegetaţiei, a bunăstării şi a sănătăţii”, a explicat pentru romanialibera.ro Victor Munteanu, etnolog la Muzeul Etnografic din Iaşi.

Această tradiţie, practicată mai ales în Moldova şi Bucovina, este moştenită de la geto-daci, care considerau ursul un animal sacru, cu puteri vindecătoare şi de apărare. Prin urmare, aceştia erau convinşi ca jocul lui va aduce bunăstare oricărei case.

“Nu există gospodărie care să nu primească acest colind, deoarece este o urare de bine”, a adăugat Munteanu.

Pe lângă personajul principal - ursul sau Ursarul, alaiul este compus din cinci sau şase băieţi, care îndeplinesc rolul de “moşnegi”, aleşi “prin trântă dintre cei mai vrednici tineri neînsuraţi ”, de “fluieraşi”, care redau muzica pe care joacă ursul, de “vraci”- cei care îl reînvie pe urs şi de “comoraşi” sau “vătafi ”, care adună roadele colindului.

Ursul este întruchipat de “un tânăr neînsurat care se dovedeşte a fi cel mai vrednic la joc”. El poartă o mască tradiţională realizată din stuf, cum se mai face încă în localitatea Bădeni, de lângă Iaşi, sau chiar din blană de urs, ca la Dărmăneşti, Bacău.

Dansul ursului, aducător de fertilitate

“În acest joc, masca reprezintă frica omului ancestral de întuneric. El o purta pentru a se proteja şi a nu fi recunoscut de ameninţările ce se ascundeau