In caietele ucenicului pictor din toate epocile, motivul vegetal este cel mai obedient si mai atasant releu de stabilire a dialogului cu realitatea. Captarea fluxului vital se implineste cel mai usor sub semnul sevelor.

De aceea o expozitie de asumata maturitate, mai ales pentru cineva care are o lunga cariera de dascal pentru ucenicii pictori, nu-si poate propune decit o ambitioasa proba de transfigurare a motivului vegetal, atit de tenace in memoria noastra campestra. Pictorita Viorica Ardeleanu-Kovács, care a expus incepind cu 1963 in orasul natal de la poalele Timpei, este gazduita de la sfirsitul lunii septembrie la Muzeul de Arta din Brasov, cu 30 de pinze si 12 lucrari in pastel si tehnica mixta, ca o binemeritata incununare a carierei sale. Artista a dobindit, in evolutia pe citeva decenii, o reflexivitate bine antrenata a formei plastice evoluind in structuri abstractizante. Astfel, Viorica Ardeleanu s-a putut incumeta fara complexe sa reviziteze un motiv figurativ atit de plin de conotatii ale agreabilului estetic: corole si ramuri. Sigura de sine, pictorita a cistigat pariul prin citeva date certe ale harului sau.

Sinceritatea intacta a observatiei o conduce pe Viorica Ardeleanu la articulari monumentale ale unor incinte de petale. Racursiul invadant si macroscopia texturilor vegetale au siguranta si gesticulatia energica a muralistilor mexicani. Si, mai presus de toate, artista stapineste un registru cromatic exuberant dar bine strunit printr-o tensiune grava, fara intruziuni de decorativism festiv. Pinzele par mai mari decit datele cadrului datorita efectului iradiant al culorii. Decizia compozitionala si abrevierile nerepetate de la o imagine la alta, chiar atunci cind unele motive suporta variatiuni, dau citirii asamblului propus de Viorica Ardeleanu o cadenta forte. De la floarea-soarelui la maci, irisi si la marile pinze cu arbores