Constitutia spune explicit ca dupa suspendarea presedintelui se organizeaza referendum pentru demitere in "cel mult 30 de zile". S-a aberat enorm in aceste zile pe marginea acestor cuvinte. Totusi, e foarte simplu: parlamentul voteaza suspendarea si are nevoie de confirmarea populatiei pentru demiterea presedintelui.
Daca nu obtine aceasta confirmare in cele 30 de zile, atunci, parlamentul a esuat in demersul sau. Suspendarea expira, presedintele nu este demis, deci revine in functie. Este logica elementara, se invata in clasa a IX-a de liceu, chiar si la seral.
Parlamentul a decis insa ca, daca nu obtine acordul populatiei (prin neprezentare la vot), atunci tot parlamentul va decide ce este de facut. Aceasta miscare este mult mai grava decat pare la prima vedere: parlamentul iese si din litera Constitutiei. A facut pasul nefericit care nu trebuia facut niciodata.
Votul de suspendare a presedintelui a ramas in limitele literei Constitutiei. E adevarat ca parlamentul a facut din suspendare o decizie pur politica. A incalcat astfel spiritul in care a fost scrisa Constitutia. Cum nu au existat "faptele grave" necesare pentru suspendare, l-a pedepsit pe Basescu pentru "conduita anticonstitutionala" (Titus Corlatean).
Juridic vorbind, termenul este o aberatie. E ca si cum ai trimite pe cineva la puscarie pentru ca a avut conduita de hot, nu pentru ca a furat ceva.
Dar, dincolo de aceste argumente, decizia de suspendare a ramas in litera Constitutiei. Parlamentul avea dreptul formal de a lua aceasta decizie. Pentru ca suspendarea sa devina demitere, avea insa nevoie de acordul populatiei, intr-un anumit termen. Asa cum e scris ca are dreptul sa-l suspende pe presedinte, e scris si ca e nevoie de acordul populatiei.
Prin hotararea de a prelungi suspendarea peste cele 30 de zile, parlamentul a calcat in h