Să nu credeţi acum că voi face vreo analiză specială, critică, sau că voi veni cu vreo privire amănunţită a ceea ce a însemnat Cenaclul Flacăra! Cenaclul Flacăra al Tineretului Re­voluţionar... că aşa se chema pe atunci! Amintiri - Colindul Dunării, adus în capitală

Să nu credeţi acum că voi face vreo analiză specială, critică, sau că voi veni cu vreo privire amănunţită a ceea ce a însemnat Cenaclul Flacăra! Cenaclul Flacăra al Tineretului Re­voluţionar... că aşa se chema pe atunci! Nu, nici vorbă, eu vă voi povesti numai din punctul meu de vedere, amintiri legate de mine şi din ce am trăit din momentul în care am intrat în cenaclu...!

...cînd m-a invitat redactorul Amuza să vin la Bucureşti la cenaclu (pentru că eram pe o listă pe care o întocmise poetul), nu-mi venea să cred, pentru că-mi do­ream de mult, din tot sufletul să ajung şi eu acolo. Am participat la un spectacol la Sala Sporturilor din Bucureşti, unde ve­neam cu cîntecul meu «Colindul Dunării», pe versurile poetului Paul Tu­tungiu. Totul mi se părea un vis... Dan Andrei Aldea, Florian Pittiş, Doru Stănculescu, Sorin Minghiat, Evandro Rosetti, Mir­cea Vintilă, Nicu Alifantis, Ma­r­cela Saftiuc... doar cîţiva din pri­ma generaţie, apoi mai ţin minte că era acolo, venit cu doi ani înaintea mea, Victor Socaciu, pe care Păunescu îl numea «cel mai interesant cîntăreţ al ultimului val»... hei, ce vremuri!... au mai fost cîteva spectacole prin ţară, după care a urmat o pauză. Cînd şi-a reluat activitatea cenaclul, în mai 1979, şi am fost reinvitat să vin la Bucureşti, la «Casa Scînteii», acolo unde era punctul de întîlnire şi locul de plecare către orice destinaţie stabilită de Adrian Păunescu, eu eram cu Gabi în camera noastră din apar­tamentul părinţilor mei din G­a­laţi, proaspăt căsătoriţi (de numai trei sau patru zile)... s-ar spune că eram în luna de miere... dar a trebuit să plec, şi ţin