Efectele negative al menţinerii dobânzilor mari, în perioada 2005-2006, au fost aprecierea monedei naţionale si incurajarea creditarii excesive în valută, spune Mugur Isărescu. Sursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU

Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, pare să regrete politica pe care a adoptat-o în perioada 2005–2006. "Menţinerea la un nivel ridicat a dobânzii de politică monetară a avut efecte dăunătoare", a declarat, ieri, guvernatorul.

Dobânzile mari au determinat creşterea fluxurilor de capital străin către România, investitorii speculativi fiind atraşi de randamentele bune oferite de leu. Moneda s-a apreciat, iar creditul în valută a crescut în mod nesănătos, a spus Mugur Isărescu.

Ce putea face BNR

Criticii guvernatorului susţin însă că BNR face în continuare greşeli în lupta cu inflaţia. Ei spun că banca centrală apără cu orice preţ inflaţia, în detrimentul creşterii econonomice. Într-adevăr, dobânda de politică monetară este unul dintre instrumentele pe care o bancă centrală le are la dispoziţie pentru a atinge ţinta de inflaţie. Majorarea acesteia, care influenţează dobânzile la credite, descurajează de regulă consumul, ceea ce scade pesiunile inflaţioniste. Banca Centrală Europeană a crescut, la rândul său, dobânda cheie, în încercarea de a răspunde presiunilor inflaţioniste.

Cu toate acestea, spre deosebire alte bănci centrale, BNR a fost defazată în raport cu evoluţia economică, utilizând greşit elementele de politică monetară pe care le avea la îndemână, spun criticii săi. A ratat în ultimii ani şi atingerea ţintelor de inflaţie, iar creşterea economică a fost la rândul său frânată, din cauza menţinerii dobânzii cheie la un nivel ridicat.

"În primăvara anului 2008, BNR a crescut dobânda cheie, în loc să o scadă. A a început să reducă dobânda abia în primăvara lui 2010, după un an de superrecesiune",