Nu felul în care ai trăit, ci felul în care ai sfârşit te face un mort demn de prima pagină a ziarelor şi de prima ştire tv a zilei * Unui prost, alt prost niţel mai deştept decât el îi pare geniu * De ce te-aş urî, îi spune un bărbat iubitei care tocmai l-a părăsit. Ura e şi ea o chestiune de merit * Dictaturile au şi înfăţişări care scapă analiştilor, dar care sunt în esenţă la fel de semnificative ca abuzurile inventariate de istorie. Ceauşescu nu bea cafea. Întrucât Ceauşescu nu bea cafea, el hotăra ca toată România să nu bea cafea. Nu moare nimeni dacă i se interzice să bea cafea, dar resimte interdicţia ca pe o răzbunare. Ceauşescu, în enorma îngustime a minţii sale, ştia că din rândul consumatorilor de cafea, nu de ţuică, se înregistrau rezistenţii. A oprit importul de cafea nu din raţiuni economice, ci din ura tâmpului pe cei în veci neştiuţi şi mulţi din tranşeele cafelei de dimineaţă. * Nimeni nu reclamă discriminarea sexuală la dulciuri. De ce prăjiturile, ciocolatele şi biscuiţii trebuie să poarte doar nume de femei? De ce să nu avem şi prăjituri Vasile cu frişcă, biscuiţi Costică şi ciocolată Gogu cu vanilie? *
În drum spre facultate, unul din profesorii septuagenari de la filologie îmi spune cu un surâs resemnt: Mă duc să le vorbesc despre primii noştri cronicari iar în ei, în studenţii mei fierb hormonii. Ai dracului hormoni, cum mai fierb, mai zice cu nostalgie domnul profesor * Actorul nu e musai să fie mare. E suficient să fie mediocru, dar să joace până către nouăzeci de ani. Longevitatea vine cu un spor de simpatie, pe care doar talentul nu-l garantează * Vorbim de baroni, dar nu şi de lachei. O lume de lorzi, baroni, prinţi şi seniori nu e de conceput fără slugi. Adevărul este că avem un excedent de lachei şi un minus cronicizat de baroni * Un patron, ai cărei angajaţi obişnuiesc să se adune la o ţigară în capătul unui coridor î
