Programul anticriză e sublim, dar lipseşte cu desăvârşire. De fapt, auzim tot mai des că nici nu ar fi altceva de făcut decât să aşteptăm resemnaţi revirimentul global.
Preşedintele Băsescu a declarat într-un interviu la Radio România Actualităţi că va continua "să ţină în braţe" Guvernul schizofrenic şi disfuncţional al lui Emil Boc. De dragul ţărişoarei, desigur! La fel explică şi liderii PSD de ce nu se retrag dintr-un parteneriat pe care îl denunţă zilnic, din ce în ce mai virulent. Tot pentru binele naţiei, partidul prezidenţial este gata să ierte afronturile repetate ale aliaţilor recalcitranţi. Cu condiţia, desigur, ca aceştia să nu-şi mai bage nasul în alocările bugetare ale ministerelor PD-L...
Oricât de ireconciliabile ar fi diferenţele care îi separă, iată că politicienii puterii au un discurs comun! Dacă acceptă compromisuri, nu o fac - Doamne fereşte! - pentru ciolan, ci doar din altruism. Se sacrifică pentru interesul superior al poporului! Cum să ne abandoneze? Cui să ne lase? Acum, în plină criză...
În realitate, criza globală este o mare şansă pentru Cabinetul Boc. Un alibi extrem de convenabil, invocat pentru a acoperi incompetenţa, incoerenţa şi lipsa totală de viziune a unor guvernanţi puşi în primul rând pe prăduială. Cu o asemenea echipă la cârma ţării, economia naţională s-ar fi dus de râpă şi în cel mai favorabil dintre contextele internaţionale. Acum ne prăbuşim spectaculos, ne îndreptăm spre dezastru.
Prognozele nu sunt pesimiste, sunt catastrofale. Ele nu i-au tulburat însă vacanţa lui Adriean Videanu, obişnuit încă de pe vremea mandatului său la Primăria Capitalei să gestioneze crizele bucureştene de la Monte Carlo sau Nisa. Nici măcar pledoariile Elenei Udrea în favoarea turismului autohton nu i-au schimbat obiceiul. Nici evaluarea acordului de împrumut cu FMI nu i-a grăbit întoarce
