Foto: Victor Stroe / Jurnalul Naţional Doamnelor şi domnilor... şi voi cei mici... ştiţi ceva? Mă simt persecutat. Ei bine, da! De ce, vă întrebaţi voi, şi pe bună dreptate de altfel. Păi, Ana, mătuşa mea, de când a fost la nişte cursuri de mâncare crudă (adică a învăţat acolo că omul poate trăi şi doar servind la masă mâncare crudă), tot încearcă să mă îndoape şi pe mine cu aşa ceva, de parcă aş fi un curcan. A aflat ea că e bine să mănânci multe fructe şi legume crude, salate, sosuri, chiftele sau mai ştiu eu ce, preparate crude. Apoi... cum să mănânci chiftele crude, domnule?
Simplu, îmi zice ea. Pregăteşti amestecul din legume rase şi, după ce le-ai modelat le pui într-un deshidratator sau la soare. Stau aşa şi mă uit lung la ea... şi iar mă uit... oare pe ce lume crede ea că se află? Păi la ce frig e afară, la cum ninge... unde vede ea soarele? Unde să usuc eu la soare chiftelele alea? Poate la vară! Bine, dar până atunci...eu ce mănânc??? Tot uitându-ne prin nişte cărţi cumpărate de ea, tot cu mâncare crudă, bineînţeles, am zărit o reţetă cu avocado. Ciudat fruct... sau legumă? Încă nu mă lămurisem, aşa c-am zis să aprofundez subiectul, căci îmi plăcea cum arăta.
Am aflat că avocado e un fruct ce conţine mai mulţi nutrienţi decât oricare altul (adică vitamine, cum ar fi vitaminele A, D, K, C şi E, fibre, potasiu, niacină, riboflavină, acid pantoteic), grăsimi mononesaturate, adică grăsimi bune, care ajută oamenii mari să scape de colesterolul rău (oare ce o fi colesterolul... un baubau mare?). Poate cel mai important lucru aflat de mine (nu că acestea nu ar fi importante) este că avocado este foarte bun pentru copii, ajutându-i să crească mari, frumoşi şi voinici.
Îmi plăcuse mie cum arăta, dar după ce am citit şi aceste lucruri m-am hotărât imediat să prepar ceva cu el, că tot aveau vreo trei-patru bucăţi prin frigider, cumpărate cu vreo d
