Nu traim ca sa mincam. Nici nu hapaim ca sa traim. Dar e bine ca-n viata, draci bulimici, distinsi gurmanzi si preferati gourmets, sa facem din toate o arta si un pretext de culturalizare... Revin la Spania, fiindca mi-a placut grozav scurta mea vizita la prietenii nostri Rodica si Doru. Ce mi-a placut teribil, in zona Castellonului: multe parcuri! Explozie de verdeata! Arteziene in cascade. Curse cicliste in dementa. Politie dura. Nu am vazut, in 6 zile, decit trei cersetori (ce diferenta fata de Paris!, sau chiar Roma...). In Burgos, relaxare..., liniste..., viata tihnita... Sigur ca se munceste, dar nu pe firfirici! Doru m-a dus, intr-o dimineata, sa vad o carmangerie/ macelarie de exceptie, condusa de Alberto Merino, un tip de 48 de ani: are doua carmangerii prospere-n Burgos, e simpatic si ospitalier. Mi-a taiat dintr-o bucata de pastrama de vita neagra! Minunata! Am mincat in Burgos multe chestii: crochete din jamon (prosciuto: nu pentru prima oara am constatat ca aceasta minunata carne e infinit mai gustoasa taiata proaspat din pulpa de porc, decit luata din pachetelele puse-n tipla!), supa de usturoi, cirnatarii delicioase, anchois, crustacee..., am baut rachiu de orz, bere de-a lor (buna!), vin sec si demi-sec. Brinza brie, pe sandviciuri. Multa brinza de capra, numai ulei de masline, usturoi in exces, cu tot cu foi, singerete exceptional! Mult peste, crustacee, fructe de mare... Busuioc, mult cimbru, deserturi putine (Churos e un dulce de iarna, gasit pe strada, la chiosc, fierbinte, cam ca la noi gofrele, in forma de steluta, facut la un aparat cu multe manete...). Am gatit si eu un biftec tartar, o salata berlineza si un tarator (tzatziki). Ca sa nu ne uitam tara, eu mai ales, care n-aveam servici, am tras zilnic tuici mioritice. Si tot nostalgic, fetele - Rodica si Marlene - au trezit locuitorii linistitului burg cu melodii din spectacolele teatrului de