Viorel Frîncu cunoaşte poate mai bine ca oricine tot ce s-a întâmplat în presa buzoiană de la începuturile ei. A cercetat lumea jurnalismului local din care el însuşi a făcut parte o bună bucată de vreme şi de care nu se simte străin nici acum. Lucrează ca referent la Biblioteca Judeţeană, iar postul pe care îl ocupă de aproape zece ani i-a fost extrem de favorabil pentru munca de cercetare asupra căreia s-a aplecat în ultima vreme.

A început să publice în anii 80 „Până în decembrie 1990 am lucrat la oficiul de calcul al fostei întreprinderi „Metalurgica”. Ideea de publicistică este veche. S-a întâmlat prin 1983 când am scos la întreprindere o revistă, un ziar de fapt de patru pagini care se numea „Tânărul metalurgist”. Să zicem că debutul meu publicistic a fost atunci. Am scris primul articol. După aceea am trimis şi eu ca orice scriitor în devenire lucrări la diferite reviste. Unii mi le-au publicat alţii nu”, îşi aminteşte Viorel Frîncu.

Epigrame la comanda partidului

Înainte însă debutase ca epigramist, un debut de care îşi aminteşte amuzat: „ Am devenit epigramist la ordinul partidului. La „Metalurgica” conduceam un grup de satiră şi umor. Eu eram şi textierul şi instructorul şi pesemne că am fost apreciat la vremea respectivă. M-a chemat secretarul de partid pe la ora trei şi mi-a spus : ai sarcină până dimineaţă să scrii 20 de epigrame pe tema tineret, ăştia care fac scandal... Eu care nu scrisesem în viaţa mea epigrame, mi-a venit foarte greu mai ales că trebuia să îl inspir şi pe prietenul meu graficianul”, povesteşte Viorel Frîncu. A scris epigramele pentru care primise comandă şi a prins gustul. A continuat de acestă dată la modul serios făcând parte dintr-un colectiv de autori format din doi procurori şi un caricaturist . Împreună au scos „Agenda moral cetăţenească pentru tineret”.

Din comerţul exterior, în presă, a