Politica externa s-a dovedit a fi un teren delicat pentru principalii doi candidati la prezidentialele din Franta din primavara, problema jucand un rol esential pentru imaginea lor, desi nu reprezinta o prioritate pentru alegatorii francezi. De cealalta parte a Atlanticului, scena internationala risca sa ofere sfidari diplomatice spinoase viitorului presedinte american, fortand candidatii pentru alegerile din 2008 sa-si schiteze conceptul.
In Franta, favoritul dreptei, Nicolas Sarkozy, ironizat dupa vizita la Washington, a asteptat mai multe luni inainte de a reveni asupra problemelor de politica externa. El a ales Londra pentru prima sa deplasare in strainatate dupa desemnarea sa oficiala drept candidat al UMP (dreapta, la putere), motivand "pragmatismul" "amicului" sau Tony Blair, avand insa grija sa sublinieze dezacordul privind razboiul din Irak. In ce priveste rivala sa, socialista Ségolène Royal, ea a fost sfichiuita pentru "nesocotinta" de care a dat dovada in timpul calatoriilor in China si Orientul Mijlociu, unde cauta sa obtina o statura mondiala. Analistii au precizat ca Sarkozy "a facut o eroare politica, prin criticarea politicii externe a Frantei de la Washington", unde a deplans "aroganta" diplomatiei franceze, nemultumind propria tabara. De atunci, candidatul s-a straduit sa-si corijeze imaginea "atlantista", un concept prea putin popular printre francezi. Iar Ségolène Royal "s-a expus periculos, incercand sa-si acopere prea putina experienta internationala prin deplasarile in China si Orientul Mijlociu". Adversarii ei au denuntat declaratiile imprecise si contradictorii. Ezitarile privind numarul submarinelor nucleare ale Frantei sau declaratiile controversate privind suveranitatea provinciei canadiene Quebec au alimentat atacurile.
In Statele Unite, in mod traditional, politica externa nu are decat o influenta minora asupra vietii politice
