Euforica si frustrata, capitala (si, printr-o contaminare simpatetica, provincia) a/au asteptat minuni de la noul primar. Europa urma sa-si reverse edenul prin fanta pe care o forma cu propria silueta (cam anguloasa, ar fi zis Calinescu!) tinarul politician. Etc.: de git i s-a atirnat o grea piatra a sperantelor cvasigenerale. Vai, cit adevar comporta zicala potrivit careia o minune nu tine mai mult de trei zile! Termenul, de fapt, nu are importanta, e absolut conventional, insumind citeodata si perioade mai lungi dar finite (in cele din urma!), dupa care, fatalmente, ceata dispare si peisajul se infatiseaza privirilor in goliciunea lui originara, id est in proza-i imanenta. Ce parea inainte un paradis cu serpentine voluptoase si ingeri pudibonzi si inocenti se resoarbe pe nesimtite intr-un islaz napadit de balarii si scirna: sic transit gloria iluziei si puterea magnificentei! Cam asta i s-a intimplat (sau i se mai intimpla) primarului Dorin Chirtoaca. Liberalii lui Ghimpu ar fi bovarizat si azi, cine stie pe unde, daca actualul edil al Chisinaului nu cataliza aspiratiile si, neindoios, exasperarile unui important segment electoral de la noi. A fost, cu bizara metafora a editorialistilor, locomotiva care a miscat un esalon ce parea intepenit definitiv in proiect. A fost, de fapt, marea, istorica sansa a unei grupari inapte sa-si adjudece firesc, adica doctrinar, sufragiile trebuitoare accederii la guvernare; care nu si-a putut incropi un limbaj macar inteligibil, daca nu persuasiv; si, mai ales, ale carei idei, intr-un mod fatal, nu au cum sa fascineze niste oameni coplesiti de nevoi, sensibili prin forta lucrurilor doar la conceptele echitatii si solidarizarii. Decalajul acesta dintre potential si, sa zicem, cistig da masura stuporii si ca atare a encomioanelor de care e impanata presa vremii. Fostul coleg al Andreei Marin era evocat pe un ton extatic, articol de f