Elevul Matache M. Marin e slab la fizică. Când i se dă pentru acasă o problemă cu două trenuri, A şi B, care trebuie să aibă acceleraţii diferite adică a1 şi b1, ca să se întâlnească în gara C, elevul Matache stă ore întregi ca hipnotizat cu problema în faţă, pentru că a călătorit odată cu un tren, care s-a întâlnit în gara Ciulniţa cu altul şi nu i-a plăcut deloc ce s-a întâmplat, din punct de vedere fizic. Vagonul D, în care se găsea el şi maică-sa, a zburat până pe linia H, iar vecinii de compartiment X, Y şi Z s-au trezit din zbor tocmai la spitalul din Constanţa. X şi Y într-un singur pat, că era mare aglomeraţie din cauza unor ciocniri în lanţ pe Şoseaua DN 1, cu H morţi şi răniţi, iar Z la reanimare, fără un picior, P, şi o mână, M.
De fapt, elevul Matache e slab doar la problemele cu trenuri şi avioane, care-s cele mai multe. La problemele cu avioane nu se bagă, nici dacă îl bate taică-său L zile la rând.
Ca s-o facă pe deşteptul, domnul Matache senior, de profesie încărcător-descărcător pe unde capătă de lucru, zice: Ia să vadă şi tata ce mare scofală e cu problemele astea de fizică. La aia cu trenurile geme încet, în semn că ar şti să-i dea de capăt, dar din motive strict pedagogice preferă să-l lase pe băiat să-şi răsucească mintea, însă când vede că şi avioanele pleacă tot din localităţile A şi B, ca trenurile, se enervează şi pe bună dreptate: Mă, Mătăchiţă, să mor io, zice domnul Marin M. Marin, dacă nu se ciocnesc! Problema spune că avioanele vor trece unul pe lângă celălalt după F ore de zbor, la mică distanţă. Dar tot domnul Marin M. Marin e cel care bagă de seamă ce tâmpit e deşteptul care a compus problema. Cum să le lase mă, Mătăchiţă, tată, să zboare la mică distanţă cu nişte elevi proşti ca voi? Se ciocnesc sigur, că-i ţara plină de fizică. Măcar de ar scrie cât de aproape e bine să meargă două
