Atitudinea ta faţă cu o parte dintre celebrii candidaţi ai USL, neaveniţi de care politichia românească nu mai scapă, m-a fericit. Tai în carne vie. Aşa trebuia să facă şi Ponta, cu bătrânii nisetri, dimpreună cu, din ce în ce mai palidul său confrate de Uniune, Antonescu. O constat cu un mare regret.
Ai luat-o razna, ar comenta unii. Nu mai ai diplomaţie, nu mai ai manieră... Aşa şi trebuie. Ca să scapi de răul din afară trebuie să-l cureţi pe cel din tine. Or, USL are destule figuri care atârnă greu, trag în jos, dau înapoi tot ce vrea super-uniunea asta să facă spre binele nostru. Care bine? Cu aceiaşi corifei năstasieni sau pro-băsescani defectaţi. Te citez şi completez: Miki Şpagă, Oprea, Oprişan... Gigi Becali mai nou. Dar şi cu un ins contestat şi atestat ca baron local, cu tot aportul lui pozitiv la organizarea uniunii şi a campaniei de alegeri, Dragnea. Un monument al candorii. Baronii locali îs cam aceiaşi şi mai mult decât atât. Mă străbate chiar un dor mioritic de tata Mischie... Sau de Dan Ioan Popescu, cel care a dat cu de la mama sa putere, aşa, ca moştenire de la daci, pungile de petrol ale ţării unor austro-ungari, pe termen de o sută de ani... Vedea-l-aş zăcământ!
Da!, ţi se spune, treaba e să te faci frate cu dracu' până-l dai jos pe Băse. Şi, după aia? Stai iar capră la măciuci şi necolaciuci? Ciraci de-ai lu' Mitrea, marele transportator rutier? Antiferoviarul... Nici eu nu sunt de acord cu asta. Zic, gândesc la fel ca tine. Plus observaţia discursului lung, fastidios - regret că o spun - la dimensiuni de tristă amintire, a lui Ponta. Crin, da, a mai dat odată proba de orator: scurt, tăios, la obiect. Păcat că nu e şi negociator... Apoi, acceptarea unui Becali lunecos şi zgomotos în PNL e o mare gafă. Cât l-o fi costat pe Gigi chestiunea nu ştiu. Dar ştiu cât o să-l coste pe Crin... Vom evalua în decembrie. E o gafă impardonabilă,
