Divortul anuntat de multa vreme, dar intarziat, dintre PNL si PD anunta destramarea formala a Aliantei. O noua majoritate, informala si conjuncturala, irumpe in Parlament. si o data cu aceasta Romania trece din faza coabitarii incomplete in cea a coabitarii efective. O data ce noul guvern va fi trecut de Parlament, nu doar PD, ci si presedintele se va afla in opozitie. Clasa politica experimenteaza criza pana la ultimele ei consecinte, vrand parca sa vada cat mai poate rezista sistemul politic romanesc. Noua majoritate, mai mult decat cea precedenta, e una contra-facuta. Nu ideile, valorile sau doctrinele stau la baza ei. Sigurul motiv pentru care functioneaza este antiprezidentialismul sau, si mai exact, antibasescismul.
Alianta nu a murit, ci s-a transformat. Cei ce ii proclama cu satisfactie sau ingrijorare moartea, cei ce ii doreau disparitia inca din 2003 confunda voit planurile. Metafora mortii nu este neutra. Ea vrea sa sugereze un sfarsit politic: fie al lui Traian Basescu, fie al unei ere in politica romaneasca. Dar nimic din ceea ce se intampla nu indica o schimbare radicala. Criza politica nu se incheie acum, ci intra intr-o noua etapa. Asistam doar la reamenajarea spatiului politic pentru serialul electoral ce urmeaza sa debuteze in octombrie.
si daca e sa ramanem cu comparatia in registrul figurativ, atunci Alianta a fost mai degraba o casatorie din interes. In nici un caz una din dragoste. Nici PNL, nici PD nu nutreau sentimente profunde. Contextul hegemonic impus de PSD dupa 2001 a dat impulsul consumarii acestei relatii dintru inceput dificila. Originea si fundamentele ideologice diferite, clientela concurentiala sau chiar conflictuala au generat tensiuni intr-un cuplu cu geometrie variabila. Initial, PNL avea initiativa, dar lucrurile au evoluat. Dupa victoria lui Traian Basescu la prezidentiale PD a devenit favoritul publicului. Efectul va
