Foto: Thinkstock Se întreabă unii de ce există oameni cărora li se micşorează auzul şi chiar îl pierd mai deverme decât alţi oameni. Este vorba de o structură genetică. Din cele şapte miliarde de locuitori ai planetei nici unul nu seamănă cu cealălalt. Fiecare moşteneşte din familie o anume fragilitate. Unii moştenesc şubrezenia inimii şi a vaselor. Alţii moştenesc o fragilitate a ficatului, a pancreasului. Unii au, din familie, ochii mai slabi. Alţii moştenesc chelia. Ei bine, unii au moştenit din familie un beteşug, îşi pierd devreme auzul, aşa cum a păţit bunicul, mama etc. Tocmai de aceea, cei care ştiu că au avut în familie înaintaşi care au surzit devreme, la cele mai mici tulburări în aparatul auditiv trebuie să se prezintela medic.
Profesorul doctor Dorin Sarafoleanu, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale, subliniază faptul că oamenii care au avut suferinţe în aparatul urechii precum otite, rinite, disfuncţii tubare, tocmai din cauza acestor boli pot ajunge la o proastă funcţionare a urechii mijlocii şi se pot bloca chiar nervii acustici. Aceste necazuri se pot remedia şi prin intervenţii chirurgicale şi prin administrarea unor medicane. Aceste boli pot favoriza surdităţile. Există unele antibiotice care scad auzul. Exista o vreme în care la orice gripă sau episod de febră se recomandau penicilină şi streptomicină. Antibioticul streptomicină este cel mai toxic pentru nervul acustic. Muncitorii care lucrează în hale cu zgomot puternic constată că le apare o traumă acustică care, prin trecerea anilor, se transformă în surditate precoce.
Surditatea poate să vină mai devreme şi la unii tineri care au nişte deprinderi mai nocive: dau radioul la maximum, stau ore în şir în cluburi, unde zgomotul produs de boxele uriaşe creează un zgomot periculos, care se finalizează cu o traumă sonoră. Adesea la vârsta de 30 de ani aceşti tineri sesizează
