Horia-Roman Patapievici: „Nu ştiu dacă lansarea campaniei la Realitatea TV a fost făcută în înţelegere cu sindicatele ori cu forţele politice care speră să poată profita de pe urma marilor mişcări greviste anunţate de acestea”. Sursa: Codrin Prisecaru
Îmi propusesem să nu mai scriu despre televiziuni, dar inventivitatea lor în materie de manipulare este dincolo de imaginaţie, atât prin îndrăzneala de a călca în picioare toate standardele jurnalistice, cât şi prin sfidarea interesului public.
Să încercăm să punem lucrurile în cadrul lor firesc. Existenţa unei televiziuni se justifică prin interesul ei public. Aşa cum existenţa magazinelor alimentare se justifică prin furnizarea de alimente către populaţie, existenţa televiziunilor de ştiri se justifică prin nevoia, tipică societăţilor moderne, de a avea o opinie publică informată.
În cazul magazinelor alimentare, interesul public dictează ca alimentele furnizate să nu fie alterate, iar preţurile de vânzare să nu fie arbitrare (altfel spus, să reflecte piaţa).
În cazul televiziunilor de ştiri, interesul public dictează ca ştirile furnizate publicului să nu fie distorsionate, iar politica postului să reflecte binele comun (nu un interes particular anume).
Din punctul de vedere al furnizorului, atât magazinele alimentare, cât şi televiziunile de ştiri sunt afaceri. Însă cadrul lor de derulare nu este arbitrar, el este dinainte fixat de anumite limite naturale: pentru marfa numită aliment e vorba de limitele impuse de sănătatea publică (niciun serviciu alimentar nu va pune pe piaţă alimente alterate); pentru marfa numită ştiri e vorba de limitele impuse de interesul public (niciun serviciu de ştiri nu va furniza publicului informaţii deliberat false ori intenţionat distorsionate).
De aici rezultă că existenţa unei televiziuni NU se justifică NUM
