Vinde ziare de când are buletin. De 23 de ani citeşte presa de la cap la coadă. Zice că tipăriturile nu mai au zile... Duşmanul său este internetul! Sursa: MARIAN ILIE
Înfofolit, zgribulit, cu o căciulă trasă pe ochi, două perechi de ciorapi în bocanci, izmene şi pantaloni cu căptuşeală dublă, cu două pulovere groase pe sub cele două geci cu fermoar şi mănuşi fără degete, bondocul de un metru şaizeci şi 90 de kile are mâinile pătate de cerneală ca un tipograf.
Pe Nelu îl găseşti în fiecare zi, de la cinci dimineaţa până pe la şapte seara, vizavi de Piaţa 1 Mai, de pe bulevardul Ion Mihalache, din Bucureşti.
A stat el acolo şi pe geruri de minus 25 de grade, dar şi pe caniculă de peste 40. Atunci trece la ţinuta de vară: în şlapi, pantaloni scurţi şi maieu. Dacă-l întrebi ceva, orice, ştie! Că-i sport, politică, grevă la metrou sau numerele de la Loto ştie el ceva! De 23 de ani, citeşte toată presa. Nelu Tolbaru e chioşcar, dar lumea îi zice: „Domnu’ ziarist”.
Omul care aduce presa!
La patru dimineaţa, cu noaptea-n cap, e în picioare. Pleacă de acasă, de pe Şoseaua Sălaj, dintre Rahova şi Ferentari, la patru şi jumătate.
La cinci e la chioşc că îl aşteaptă ziarele, le întinde pe tarabă şi se apucă de citit titlurile: „Că mă întreabă lumea ce şi cum!”. Conştiincios îşi ia notiţe pe o hârtie.
„Primu’ client vine la cinci şi douăzeci fix! E un domn serios. Cred că lucrează undeva... Ia Click, Ziarul Financiar, Evenimentu’ şi Naţional”. Mai sunt şi unii care iau câte şapte-opt ziare: „Da’ mai rar, în ultima vreme!”.
Vântul e tăios, dar e obişnuit. „Mai bine pe ger, decât pe caniculă!”, cântăreşte Nelu alternativele.
Mai naşpa e la umezeală: „Dacă te-ai udat la picioare, nu rezişti o zi întreagă!”. Mai răceşte şi el, dar nu-şi permite să stea acasă: „O duc pe picioare... Uite, acu’ trei luni m-am operat de hernie ombilicală.
