Destul de greu, reperele de reală atracţie încep să-şi facă totuşi apariţia în stagiunea bucureşteană curentă, aşa încât oferta pentru melomani este cumva generoasă în această perioadă. Spre exemplu, după foarte multă vreme, cvartetul ieşean „Ad libitum“ a cântat la sala Radio, în cadrul unui proiect intens promovat (concertul fiind precedat şi de o conferinţă de presă), un public neaşteptat de numeros ascultând opusuri de Haydn, Beethoven şi Sibelius, în care s-a remarcat precizia şi omogenitatea ansamblului, maniera în care Şerban Mereuţă, Bogdan Bişoc, Filip Papa au reuşit să relaţioneze cu Alexandru Tomescu (preluând locul la vioara I, după ce, în urmă cu câteva luni, Adrian Berescu a pierit într-un teribil accident); sinceră să fiu, de la o formaţie cu o experienţă de un sfert de secol, deţinătoare a unor premii internaţionale de prestigiu, aş fi aşteptat un plus de expresivitate, o paletă de culori mult mai diversă, nu doar o parcurgere extrem de corectă a partiturilor. De asemenea, m-a surprins absenţa unei diferenţieri stilistice (în special la primele lucrări), sperând în van ca în Sibelius să reliefeze profunzimea şi poate chiar tragismul cuprins în acele pagini, alternând cu suprafeţe meditative cu pregnantă amprentă a suflului scandinav. Am bănuit că aceasta este concepţia instrumentiştilor, dar bisul acordat (Humoresca de Dvor?ák), dedicat memoriei colegului lor, a fost interpretat superb, ba chiar impresionant, semn că atunci când se implică şi sufleteşte, au capacitatea şi ştiu cum să redea o piesă în esenţa ei, aducând exact ceea ce lipsise până atunci – expresivitate, fineţe, interpretare în cel mai bun sens al cuvântului. Iar dacă aceste „ingrediente“ absolut necesare pentru succesul unui cvartet de anvergură se vor regăsi în viitoarele concerte, devenind o constantă în abordarea oricărei partituri, atunci ne vom bucura să reascultăm „Ad li