Vasalitatile stiute au parut pentru milioane de romani mai bune decat riscurile unei libertati ingrate. Imaginile TV cu multimi manifestand in marile orase contra puterii (oroare!!!), tancuri pe strazi, sarabanda de lideri in pelerinaj pe mici ecrane l-au tulburat pe romanul mediu.
El s-a repliat pe cine parea cel mai sigur, mai patern. Societatea romaneasca si-a reprimat pasul in necunoscut. A preferat sa priveasca inapoi, sa se asigure ca e bine, ca nu i se va intampla nimic, ca lucrurile vor ramane cam la fel ca inainte. In disputa dintre cele doua Romanii, a castigat cea conservatoare. Intre Romania deschisa, urbana, informata, dorind libertati si cealalta, izolata, inchisa, arhaica, tematoare, rurala, a castigat a doua.
Populatia a surclasat cetatenii. Mineriadele nu au fost decat expresia monstruoasei coalitii dintre proaspetii castigatori in alegeri cu straturile cele mai reactionare, mai tematoare de schimbare. Cocktailul a avut un efect demolator asupra timidei societati romanesti, asupra fragilelor institutii democratice si mai ales asupra sperantei ca vom ajunge sa traim mai repede intr-o tara normala.
Efectele se simt pana astazi. Intarzierile noastre in integrarea in NATO si UE sunt efectul intarziat al acelui moment dramatic, care ne-a scos pentru un deceniu din istoria reala. Romania a pierdut sansa de a avea o dinamica reformatoare care ne-ar fi facut sa tinem cadenta cu Europa. A fost si un efect pervers. S-a castigat timp pentru ca vechile structuri, esaloanele doi si trei ale regimului ante 89, sa castige marja de manevra necesara pentru a ramane la putere.
S-a folosit pretextul construirii capitalismului multilateral dezvoltat, lectie pe care o stiau bine de la invatamantul de partid. Si in capitalism, si in comunism cineva are puterea. Si pentru ca ei erau singurii cu experienta de guvernare, administratie,
