E greu de spus ce cred romanii despre Ion Pacepa. Intr-o vreme, chiar pina de curind, celebrul fost spion roman aparea drept un personaj aproape legendar. In ciuda propagandei ceausiste si postceausiste, Pacepa reusise sa-si mentina aura de personaj, daca nu eroic, cel putin fenomenal. Tradase un regim oribil in favoarea unei lumi tinjite de toti. Pentru romanul de rind, si nu numai, era ceva nemaipomenit. Galeria eroilor neamului mai bifa o efigie. Pacepa participase cu brio la demontarea celui mai criminal regim din cite a cunoscut Romania vreodata. Isi poate dori un roman, sau orice alta fiinta umana, mai mult decit o asemenea onoare? In general, nu. Recunostinta comunitatii, societatii sau neamului tau e, de obicei, ultimul scop al unei personalitati de bun simt. Chiar bun simt istoric. Pina de curind, Pacepa facea parte din aceasta categorie de oameni. Exceptionali prin biografie, meritorii prin taria de caracter. Nu-i usor sa devii mina dreapta a lui Ceausescu, pentru ca apoi sa-ti asumi riscul, enorm la acea vreme, de a-l denunta in fata unei lumi intregi. Distanta dintre ce-a fost si ce a ales mai apoi sa devina e suficient de mare pentru a face din Pacepa un personaj de exceptie. Cauza pentru care a "tradat" il face si meritoriu. Daca Pacepa s-ar fi limitat la atit ar fi fost suficient pentru a inchide ochii, ca orice muritor, cu constiinta impacata. La urma urmei, isi poate dori cineva mai mult decit atit? Are vreun sens viata unui om de buna credinta in afara unui asemenea scop? Pacepa, insa, a vrut mai mult. A vrut sa devina erou in conditiile in care singura lui problema era cea care privea propria lui constiinta. Pentru ca, la urma urmei, Pacepa n-a fost decit un criminal, e drept ca unul sofisticat si inteligent, care mai apoi a devenit salvator. Daca in ordinea divina acest lucru poate insemna iertare si, eventual, mintuire, in ordinea umanului si a j