Opinia publică poloneză se află în stare de şoc după ieşirea pe piaţă, zilele trecute, a unui volum în care Lech Walesa e acuzat că ar fi colaborat cu sistemul comunist. Asta înseamnă în primul rând că opinia publică poloneză există, că e foarte vie şi că reacţionează la impulsuri de acest tip.

Grija pentru memorie a polonezilor este remarcabilă: e de ajuns să vizitezi câteva instituţii culturale din Varşovia, de exemplu, ca să-ţi dai seama de asta. Institutul Teatral din Varşovia are o arhivă impresionantă ale cărei baze s-au pus de la 1800. O serie întreagă de persoane particulare şi-au pus la dispoziţie colecţiile proprii - prin donaţie- pentru ca astfel să se poată acoperi cât mai multe dintre golurile de informaţie existente. De cinci ani de când Institutul Teatral există el se ocupă cu valorificarea prin expoziţii şi diverse publicaţii a acestei arhive impresionante. La Televiziunea publică există o arhivă de spectacole de teatru TV care depăşeşte 2.000 de înregistrări. Acum câţiva ani, un juriu special desemnat a ales cele mai bune 100 dintre ele, care au fost lansate pe piaţă, către marele public. Recent, o serie de docudrame a început să fie produsă de aceeaşi instituţie, cu scopul declarat de a afla adevărul despre trecutul recent.

Ideea ca ideea, dar există o presiune publică pentru asta: la televiziunea de stat se primeau constant telefoane şi mesaje în care cetăţenii cereau emisiuni realizate pe fapte istorice reale, iar seria „stage of fact“ lansată de Teatrul de televiziune a dublat numărul de spectatori câştigaţi în timp de acest departament. Un ultim exemplu: Teatrul Naţional din Varşovia a pierdut în 2006 unul dintre cei mai importanţi artişti ai săi, pe regizorul Jerzy Grzegorzewski, şi a iniţiat apoi un program de menţinere a ultimelor sale producţii, prin programarea lor în continuare, pentru păstrarea memoriei artistului, în loc s