S-ar putea ca întrebarea din titlu să nu vi se pară întru totul pertinentă: cum adică să nu ne placă laptele, când pentru noi, oamenii – ca, de altfel, pentru orice făptură ce aparţine clasei mamiferelor – acest lichid alb-gălbui şi atât de gustos constituie primul aliment consumat ca fiinţă de sine-stătătoare, în viaţa extrauterină. Sau poate că întrebarea ar trebui să sune altfel: mai beneficiaţi de acţiunea lactazei? Adică a acelei enzime aflate în intestinul copiilor, unde hidrolizează lactoza în glucoză şi galactoză, dar ale cărei proprietăţi nu se regăsesc la toţi adulţii. Menţinerea ei depinde mai puţin de însuşirile individuale ale omului, cât de... aria geografică în care el trăieşte. Bunăoară, la adulţii din ţările nordice, lactaza rămâne aproape 100% activă, pe când la persoanele mature din regiunile sudice, din jurul Mediteranei, ea îşi păstrează sub 50% din caracteristicile iniţiale. Dar pe lângă astfel de diferenţe zonale se mai manifestă, fireşte, şi deosebiri strict individuale, care variază de la individ la individ. Aşa se explică faptul că nordicii sunt mari consumatori de lapte, mai ales că – între altele – pe meleagurile lor întotdeauna a fost uşor să fie conservat. În schimb, în sudul continentului, o persoană nu bea (în medie) mai mult de 70 de litri de lapte pe an, dar preferă iaurtul şi brânzeturile, mai ales cele prelucrate, fine. Care – deşi tot produse lactate sunt – nu conţin (aproape) deloc lactoză. Publicitate Cu toate aceste diferenţe, laptele – de vacă sau de oaie, de bivoliţă sau de capră – şi preparatele pe bază de lapte se numără printre preferinţele gastronomice ale majorităţii oamenilor. Ceea ce e foarte bine, pentru că acest produs al glandelor mamare – cu cele peste o sută de substanţe nutritive (inclusiv proteine şi vitamine) pe care le conţine în proporţii optime pentru organism – este, între alimente, unul din cele mai