Poetei şi traducătoarei din Cluj-Napoca Letiţia Ilea care a câştigat în Franţa, în 2007, Premiul pentru poezie „Jean Malrieu“, i-a apărut un nou volum de versuri. După atâta coborât în stradă şi apoi pactizat cu strategiile de marketing, poezia pare că-şi caută din nou cercul restrâns al iniţiaţilor.

Poemul se cheamă „pe o terasă în plină vară":

„cafeaua sălcie scrumiera plină cu hârtii / şi gumă îndelung mestecată / precum speranţa din care întotdeauna / rămâne ceva atât de lipsit de folos / ultimele două ţigări înainte să‑mi iau avânt / să particip să fiu o verigă puternică / pe terasa de vară muzica nu poate alunga / rămăşiţele coşmarului din care poate nici nu m‑am trezit / sunetele distorsionate se lipesc pe piele ca un tricou umed / citesc un vers genial şi rezist ispitei de a‑l transcrie aici / versuri geniale, bătrâne, îmi răsună în auz / cuvintele unui poet atât de mort / versuri geniale / mai dragi decât alcoolul tutunul amorul / versul se cuibăreşte în circumvoluţiuni mă strânge în braţe nespus de tandru / pentru o clipă uit că aştept o scrisoare / la fel de reală ca versul acesta / o scrisoare care nu va mai veni / pentru că chelneriţa a început să măture terasa să debaraseze / debarasează‑mă şi pe mine, îmi vine să‑i spun / debarasează‑mă de iluzie de aşteptarea nemântuită / de gustul dimineţilor de sunătoare ehei cum mi‑aş dori o durere concretă / pe care să o pot descrie delimita încadra cu exactitate / orice numai nu sfârşeala care îmi parazitează lent neuronii / e târziu şi acea scrisoare nu a fost scrisă / de mult m‑au dat dispărută / totuşi pe unde sunt eu acum chelneriţa a terminat de măturat terasa / să pornesc din nou să mărşăluiesc pe drumul altora / atât de bătut încât dintr‑odată se face frig în lume / să împlînt steguleţe la fiecare răscruce / precum un cuceritor celebru / altceva nu a mai rămas de făcut / vrăbiile au înghiţ