De aproape 20 de ani practică cu același entuziasm profesia, chiar și în cele mai dificile situații în care este solicitat.
A ajuns să dea la medicină având exemplul surorii sale mai mari care era deja studentă la Timişoara când a venit timpul să decidă ce anume vrea să facă în viaţă. „Dacă nu aş fi intrat la medicină în 1989, când am dat admitere, probabil că azi aş fi fost inginer petrolist, ca şi tata”, povesteşte cu umor medicul arădean. Planul era ca dacă nu reuşeşte la medicină, precum sora sa mai mare, să urmeze meseria tatălui şi să dea în toamnă la petrol şi gaze, la Ploieşti.
Nu a fost să fie aşa căci a intrat „din prima” la facultatea de profil din Timişoara. Nici în ceea ce priveşte specializarea, lucrurile nu au fost foarte clare de la început.
„Eu aş fi vrut să fac cardiologie, dar la rezidenţiat am fost nevoit să aleg o altă specializare, fiindcă la cardiologie nu mai erau locuri. Aşa că am ales medicina de urgenţă deoarece era o specializare nouă şi părea foarte interesantă”, a mai povestit Marius Ozarchevici.
Marius Ozarchevici crede în continuare că specializarea sa, pe care o practică în prezent la Unitatea de Primire Urgenţe din Arad, este foarte frumoasă, dar extrem de solicitantă atât fizic, cât şi psihic.
Totuși, există satisfacții care își rămân în suflet pentru toată viața.
„Cele mai mari satisfacţii le ai când reuşeşti resuscitarea unui pacient, dându-i viaţă, şi cu atât mai mult în cazurile în care el reuşeşte să plece pe picioarele sale de la noi”, a declarat medicul arădean.
Marius Ozarchevici mai destăinuie că e dificil să lucrezi în acelaşi timp şi cu pacientul, din punct de vedere medical, dar şi cu aparţinătorii care sunt disperaţi de cele mai multe ori şi nu înţeleg ce se întâmplă.
„Poate ar trebui ca noi, cei care lucrăm în urgenţe, să facem nişte cursuri de comunicare astfel ca relaţia cu
