Fostul student Mihai E. Popa a scăpat cu viaţă din intălnirea cu minerii. Dar nici după 17 ani n-a scăpat de oroarea provocată de gospodinele şi mahalagiii Capitalei care-i aplaudau pe ortaci. Erau "oamenii de bine" care, dacă nu-i puteau omori cu măna lor pe "golani", se credeau eroi dacă apucau măcar să-i albească de scuipat. Fiare - "Mineriada din 13-15 iunie 1990" a declanşat sălbăticia unor mahalagii mai răi decit ortacii

Fostul student Mihai E. Popa a scăpat cu viaţă din intălnirea cu minerii. Dar nici după 17 ani n-a scăpat de oroarea provocată de gospodinele şi mahalagiii Capitalei care-i aplaudau pe ortaci. Erau "oamenii de bine" care, dacă nu-i puteau omori cu măna lor pe "golani", se credeau eroi dacă apucau măcar să-i albească de scuipat.

Mulţumindu-le minerilor pentru "ordinea" impusă cu bătele, Ion Iliescu i-a invocat pe "oamenii de bine": "Exemplul dumneavoastră a fost plin de imbărbătare pentru toţi oamenii de bine care doresc progresul societăţii romăneşti. Vreau să vă mulţumesc deci pentru acest act de inaltă solidaritate pe care l-aţi demonstrat in aceste zile". Spre ruşinea bucureştenilor, in zilele de 14 şi de 15 iunie 1990, "oamenii de bine" ai Capitalei au fost la fel de sălbatici ca minerii. Bătăuşii "in civil"

Jurnalul Naţional: Cine erau cei care băteau?

Mihai E. Popa: Minerii şi ofiţerii in civil care işi ziceau "de la Securitate". Parcă erau traşi la xerox, imbrăcaţi in cămăşi albe şi in pantaloni negri călcaţi la dungă. Era clar că ei conduceau. Am fost uimit de ferocitatea cu care foloseau bastoanele de cauciuc. In timp ce minerii aveau răngi şi băte, civilii aveau pulane de cauciuc. Uimitor era şi contrastul dintre ferocitatea cu care băteau şi feţele lor spilcuite, aproape de intelectuali. "Bodigarzii" mei, care mă considerau probabil o "pradă de război" importantă, n-au lăsat pe alt