Astăzi marele actor împlineşte 75 de ani. După moartea soţiei, în urmă cu doi ani, artistul şi-a renovat casa şi s-a refugiat în teatru şi în poezie. Sursa: Codrin Prisecaru
Mircea Albulescu spune că cel mai sigur moment al vieţii este moartea. A făcut roluri antologice în teatru şi în film. Cine nu a reţinut scena sodomizării lui Victor Petrini din filmul „Cel mai iubit dintre pământeni” (1993), în care Mircea Albulescu înfăţişează un deţinut transformat în gardian monstruos?
„Chiar dacă sunt vesel, sau dacă vreau să plâng, sunt eu cu mine însumi, râd de mine sau mă plâng pe mine”.
Cum vă simţiţi acum, la 75 de ani?
75 de ani? O, nuuuuuu. Fac 60 plus 15 sau de trei ori 25 de ani (râde). Ziua mea o petrec la o cârciumă cu câţiva prieteni de-ai mei, doi dintre ei au fost chiar în clasă cu mine, la teatru. Vor fi invitaţi meşterii Beligan, Moraru, Dinică, alături de Sanda Toma.
Sunt bucuros că radioul mă sărbătoreşte. Marţi, se va transmite, la Radio România Cultural, „Bătrânul şi marea”, spectacol coordonat, în întregime, de mine. Eu am centrat, eu am dat cu capul. Ce să zic? Am înregistrat pentru Teatrul Naţional Radiofonic peste 300 de roluri.
S-a înfiinţat site-ul www.eteatru.ro, coordonat de Costin Tuchilă, unde se vor difuza, online, din noiembrie, spectacole cu mine. Îmi fac o mare bucurie, am iubit şi iubesc radioul foarte mult.
Care sunt tristeţile dv.?
Cea mai mare tristeţe a mea este singurătate. Ea, soţia mea, a murit acum doi ani. A fost foarte greu de suportat. După moartea ei, am aruncat casa pe geam, nu a mai rămas nimic, dar chiar nimic din mobilierul vechi. Am fost împreună 55 de ani, unde mă întorceam era un lucru de-al ei, se crease o dependenţă între noi. În ultimii ani, a avut o înfiorătoare suferinţă, stătea pe un pat şi devenise un cadavru viu. Aveam o
