Postul este infranarea totala sau partiala de la anumite mancaruri si bauturi, de la gandurile pizmase, de la dorintele necuviincioase, de la poftele vatamatoare si de la faptele rele, in vederea primirii si inmultirii dumnezeiescului har. Cu alte cuvinte, postul este o deprindere cu virtutea, infranarea de la poftele trupului, mijloc de intarire a vointei de pocainta, de mantuire si desavarsire.
Prin post se curateste sufletul, se pastreaza sanatatea trupului, se infraneaza patimile si se intareste virtutea. Postul trebuie insotit de rugaciuni, de citiri evlavioase si evitarea distractiilor.
Mantuitorul a postit patruzeci de zile in pustie (Matei 4,1-2; Luca 4, 1-2), proorocii au postit (Zaharia 8,10): Levetic 16,29; Iesire 34,28;3 Regi 19,8), Sfintii Apostoli au postit (Marcu 1,6; Matei 17,19-20; 6,16-18), Sfintii Parinti si martirii au postit. Si noi suntem datori sa postim, caci Imparatia lui Dumnezeu nu e mancare si bautura" (Romani 14,17). Postul aduce cu sine o viata mai curata si mai cumpatata. Imbuibarea in mancaruri aduce cu sine mai multe boli trupesti si sufletesti. "Cunoaste, spune Sfantul Ioan Scararul, ca de multe ori dracul sade langa stomac. Omul care posteste se intareste, se sfinteste si se imbunatateste". "Stai numai langa cel ce posteste, scrie Sfantul Ioan Gura de Aur, si indata ai sa simti mireasma lui, caci cel care posteste e ca un mir duhovnicesc, aratand si prin limba si prin ochi si prin toate celelalte, buna stare a sufletului".
Prin sfantul post se face curatirea si intarirea sufletului, cea mai rodnica semanare in Duh (Galateni 6,8). De aceea, de regula orice perioada de post se incheie cu Sfanta Impartasanie.
Dupa asprimea lui, postul este de patru feluri:
1. Ajunarea desavarsita sau postul negru, cand nu gustam nimic, nici mancare, nici bautura, cel putin o zi;
2. Postul aspru sau uscat, cand