Cu 75 de ani în urmă, în Italia condusă de Mussolini, homosexualii au fost etichetaţi ca fiind „degeneraţi“, scoşi cu forţa din casele lor şi exilaţi pe o insulă. Au fost ţinuţi în regim de penitenciar, dar unii dintre ei au descoperit că traiul într-o comunitate gay este o experienţă eliberatoare.

În anii '30, arhipelagul Tremitis a jucat un rol în eforturile lui Benito Mussolini de a scăpa de homosexualitate. Homosexualii subminau imaginea pe care dictatorul o voia pentru poporul italian. „Fascismul este un regim viril. Aşa că italienii sunt puternici, masculini şi e imposibil ca homosexualitatea să existe într-un regim fascist“, spune Lorenzo Benadusi, profesor de istorie de la Universitatea din Bergamo.

Aşadar, strategia era să se ascundă cât se poate această problemă. Nu au fost votate legi discriminatorii, dar s-a creat un climat în care manifestarea deschisă a homosexualităţii să fie rapid distrusă. Un prefect de poliţie din oraşul sicilian Catania, a profitat la maxim de poziţia oficială. „Am observat că în multe discoteci, plaje sau staţiuni montane sunt primiţi aceşti oameni bolnavi, iar tinerii din toate clasele sociale le caută compania. Trebuie măcar să restrângem această aberaţie sexuală care ofensează moralitatea şi care este distructivă pentru sănătatea publică şi pentru îmbunătăţirea rasei. Acest rău trebuie stârpit de la origini“, spunea poliţistul.

În 1938, în jur de 45 de bărbaţi din Catania, consideraţi a fi homosexuali, au fost adunaţi şi condamnaţi la un exil intern. Au fost trimişi la 600 de kilometri distanţă de casă, pe insula San Domino, în Tremitis. Cercetătorii Gianfranco Goretti şi Tommaso Giartosi au discutat cu câţiva oameni care au îndurat condiţii dure în San Domino, mulţi din Catania. Mărturiile au fost adunate într-o carte, „Insula şi Oraşul“.

Bărbaţii ajungeau pe insulă încătuşaţi şi ap