Zi de toamnă
îmi pun haina şi merg până la colţ,
la farmacie - îmi deschid umbrela
cu atenţie,
pe trotuarul de vizavi două femei s-au oprit.
Plouă
şi ploaia cade în strada pustie!
îmi deschid umbrela cu atenţie
cercetez fiecare colţ grăbit
privesc în toate părţile atent
plouă
şi ploaia cade în strada pustie!
Aici se află adresa
pe o bancă aştept.
Cafeaua s-a răcit demult, la geam
sus, cineva face exerciţii de vioară
plouă
şi ploaia cade în strada pustie!
Lampa de scris
Iată-mă din nou la lampa de scris
cu ochelarii pe faţă. Toţi dorm
eu cu părul alb umblu prin încăperi -
acolo e soţia
dincolo copiii şi două camere goale
în care mi-e frică să intru.
Respir în sfârşit uşurat
când văd în oglindă un individ
înalt într-un halat ponosit
sunt eu nu e nicio îndoială,
eu cu părul alb mult mai bătrân
şi mai străin. Eşti liber, zic
omului din oglindă
şi rămân tăcut
adâncit în gânduri în holul de la intrare.
Scrinul veneţian
Când am intrat în magazinul de mobilă de artă
m-a întâmpinat
o femeie cunoscută cu trei ani în urmă
atunci când am admirat un scrin veneţian.
Şi privind la ea am văzut
acel obiect cu toate încăperile lui
în toată splendoarea sa
strălucitor şi abject ca o muzică de Vivaldi!
Mierea focului
N-am să uit obiceiul
când după fulger
copiii lingeau frunzele
mierea focului!
Umbra pomului
De aici începe pământul
născut adesea pentru speranţe.
Pe el am crezut că voi dura casa,
copiilor mei alb aşternut
cu chipuri oglindite în ameţitoare dezastre.
@N