FLORIAN BICHIR: „Evanghelia trebuie predicată şi prin fapte. Faţă de cei care stau în orfelinate, în spitale, în penitenciare, în case de bătrâni".

În poezia „La Paşti“, George Coşbuc spunea: „Biserica, pe deal mai sus, / E plină astăzi de lumină, / Că-ntreaga lume este plină / De-acelaşi gând, din cer adus / În fapta noastră ni e soarta / Şi viaţa este tot, nu moartea (...) Sunt Paştile! Nu plânge mamă!“.

În aceste zile de sărbătoare, orice suferinţă, orcât de mare ar fi, este pătrunsă de puterea şi lumina lui Hristos Care dă sens vieţii noastre. E o sărbătoare a luminii, iar slujba Învierii începe cu invitaţia „veniţi de luaţi lumină!“. Lumina sufletească ne radiază-n inimi. Poate de aceea este bine să ne amintim de cei bolnavi, de cei săraci, de cei bătrâni, de cei nevoiaşi, de cei întristaţi şi necăjiţi, de cei îndoliaţi sau îndureraţi, după cum anunţă şi Patriarhul Daniel în prima sa pastorală ca Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române.

Evanghelia trebuie predicată şi prin fapte. Prin Ortopraxie, cum este denumită ea teologic şi care înseamnă astăzi într-un limbaj concret, acela al iubirii faţă de semenii noştri. Faţă de cei care stau în orfelinate, în spitale, în penitenciare, case de bătrâni. Ce poate fi mai minunat decât să le aduci o rază de speranţă, o bucurie, o lumină în viaţa lor de Paşte? Singurul criteriu al Judecăţii de Apoi, după cum ne spune Sfântul Apostol Matei: „Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit. Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci drepţii îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în